Ştiinţa epigenetică: cum conştiinţa noastră poate reprograma genele noastre

Cum noi ne putem controla viaţa? Oare suntem complet controlaţi de genele noastre şi încătuşaţi în armura egoismului propriu, aşa cum ne arată unii din scriitorii contemporani? Cîtă putere avem ca să ne modelăm vieţile şi vieţile altora?

Contrar ideilor în care cred majoritatea oamenilor, multe accente, atribuite ale controlului genelor asupra comportamentului uman, nu sunt nimic decît o teorie şi o doctrină. "Gena egoismului" este doar o presupunere, ci nu un fapt ştiinţific.

Care este dogma fundamentală?

Dogma fundamentală este doctrina care susţine că informaţia din celulele noastre curge numai într-o singură direcţie: de la ADN la ARN şi de la ele la proteine. Este o credinţă dogmatică în predestinaţia ei absolută.

În 1990 a fost lansat un program mare, de cercetare internaţională: Proiectul genomului uman. Scopul lui a fost alcătuirea unei hărţi a tuturor genelor umane şi a modelelor lor de interacţiune, folosind programele de calculator, iar apoi - transformarea acestor cunoştinţe în "beneficii"(de mare valoare) pentru toată omenirea, cum ar fi găsirea medicamentelor pentru maladiile cele mai cumplite.

Această idee, desigur a fost prezentată într-o lumină favorabilă şi pentru dezvoltarea proiectului în cauză, a fost cheltuităo sumă impunătoare de bani,însă potrivit autorului articolului : fără nici-un rezultat.

Pe scurt, dogma de bază, ne spune că odată ce proteinele efectuează toate procesele fundamentale în interiorul celulelor noastre şi funcţiile lor sunt determinate de instrucţiunile genetice, atunci noi, oamenii, suntem nu mai mult decât o expresie determinată a genelor noastre. Noi suntem roboţii mici ale căror biologie, emoţii, sănătate, credinţă, nu sunt rezultatul alegerii noastre.

Oare evoluţia este determinată?

Cu cincizeci de ani înainte când Charles Darwin ,a publicat "Originea Speciilor", omul de ştiinţă francez Jean-Baptiste Lamarck, a postulat că lucrurile vii trebuie să aibă o percepţie internă a mediului lor, pentru a evolua şi că acestea ,evoluează ca răspuns la schimbările survenite în mediul lor. Ideea lui a constat în faptul că mutaţiile genetice nu sunt deloc accidentale. În viaţă, există o raţiune interioară pe care noi nu o înţelegem.

Potrivit lui Lamarck, există o interacţiune de forţă între fiinţele vii şi mediul lor înconjurător. Conform teoriei lui Darwin, evoluţia este complet determinată şi se bazează pe mutaţii aleatorii.

Mulţi biologi ,extrem de inteligenţi ,au confirmat fără echivoc faptul că determinismul inclus în dogma principală este fals. Genele nu determină acţiunile oamenilor: de fapt, expresia genelor noastre este un răspuns la mediul nostru înconjurător.

Acest lucru a fost dovedit în 1988 de către biologul molecular britanic ,John Cairns. Cairns, a luat nişte bacterii ale căror gene nu produceau lactaza, o enzimă necesară pentru a digera zaharul din lapte şi le-a pus în vase Petri, în care era numai o singură substanţă nutritivă - lactaza. Spre marea lui surprindere, în câteva zile, toate vasele s-au umplut cu bacteriile care au învăţat să mănînce lactoza. ADN-ul bacteriilor s- a modificat ca răspuns la mediul înconjurător.

Acest experiment a fost reprodus de mai multe ori şi oamenii de ştiinţă nu au găsit o explicaţie mai bună decît cea evidentă: chiar şi cele mai primitive organisme evoluează conştient.

Astfel, fluxurile de informaţii curg în ambele direcţii, de la ADN la proteine şi de la proteine la ADN, ceea ce contrazice "dogmei fundamentale". Genele pot fi activate şi dezactivate prin semnale din mediul înconjurător. Conştiinţa celulelor se află în interiorul membrelor celulare. Absolut fiecare celulă din corpul nostru, are un anumit tip de conştiinţă. Genele îşi schimba expresia lor, în funcţie de ceea ce se întâmplă în afara celulelor noastre şi chiar în afara corpului nostru.

Ce înseamnă acest lucru pentru noi?

Suntem liberi să luăm decizii care afectează viaţa noastră şi a altora. Noi nu suntem roboţii care îndeplinesc comenzile genelor. Convingerile noastre pot schimba biologia noastră. Avem puterea de a ne vindeca, a spori sentimentul de auto evaluare şi starea noastră emoţională. Fiecare aspect al vieţii poate fi îmbunătăţit prin intenţii corecte.

Cel mai rău lucru pe care-l putem realiza ca fiinţe gânditoare şi simţitoare , este să ne îndepărtăm emoţiile pozitive şi să permitem fricii şi furiei să ne controleze viaţa. Când noi permitem sentimentelor negative să învingă asupra noastră, intrăm într-o stare biologică de teamă, având o reacţie similară cu starea de "bate sau fugi".

Pentru a ne dezvolta pozitiv ca fiinţe umane, avem nevoie să ne exprimăm emoţiile pozitive, cum ar fi dragostea, afecţiunea, bucuria şi dorinţa de a te învinge pe tine însuţi şi propria ta viaţă. Când ne schimbăm convingerile ,ne schimbăm şi starea noastră emoţională. Şi când se întâmplă acest lucru, ne schimbăm viaţa.

Mai întâi de toate, trebuie să credem şi numai atunci, vom avea şansa de a ne atinge scopul dorit.