Sucul de mesteacăn
Seva de mesteacăn încă din timpurile străvechi era cunoscută ca o sursă prețioasă pentru sănătate. Slavii storceau sucul primăvara, atunci când primele raze blânde ale soarelui încep a încălzi pământul și prin urmare se trezesc și copacii. Beneficiul sucului de mesteacăn a fost remarcat și mai înainte, în afară de gustul delicios oamenii au observat o îmbunătățire a tonusului și de redare a vitalității organismului.
Ceea ce face sucul de mesteacăn foarte valoros sunt substanțele biologic active, care stimulează metabolismul, ce prezintă o sursă de energie, de asemenea îmbunătățește imunitatea. Prin urmare, în mod tradițional sucul de mesteacan se bea îndată la locul unde se obține. O oră două mai târziu își pierde multe dintre proprietățile sale benefice. Iar, după 2 zile se alterează. S-a constatat că cel mai util este sucul de la mestecenii care cresc pe margini, unde lumina soarelui este în abundență.
Proprietăți curative a sucului de mesteacăn:
- are un efect hematopoietic și de regenerare;
- de eliminarea rapidă a toxinelor;
- stimuleaza metabolismul;
- util în bolile tractului gastro-intestinal, însoțite de scăderea producției de acid gastric;
- un ușor diuretic pentru a trata guta, artrita, reumatismul, edemele și a ulcerelor venoase cu termen lung de vindecare;
- accelerează recuperarea după raceli, gripă, bronșită, pneumonie, tuberculoză.
Se recomandă de a clăti gâtul cu acest suc în timpul anginei și a altor boli inflamatorii. Pentru tratarea infecțiilor fungice ale pielei se recomandă să se bea cîte un pahar de suc de mesteacăn de dimineață pe nemîncate.
Se folosește în uzul extern în timpul eczemelor acute, neurodermite, psoriazis, ulcerele pielii și furunculoză.
Sucul de mesteacăn este folosit în medicina tradițională, care vorbește deschis despre beneficiile sucului de mesteacan.
Colectarea sucului de mesteacăn ar trebui să fie efectuată cu multă grijă. De la arborii cu un diametru de 20-30 cm (copacii tineri și bătrâni mai bine nu-i atingeți). Dintr-un mesteacăn se scurge nu mai mult de un litru de suc în 2-3 zile. Pe tulpină se incizează în scoartă o crestatură nu foarte adancă, in forma de V, cam la 1 metru de la sol. În jurul trunchiului se leagă o sfoară care se trece prin crestătură și de acolo se introduce într-un vas care a fost și el legat de trunchi, pentru ca seva să se poată prelinge în el pe sfoară. Inciziile sunt de obicei realizate pe partea de nord a copacului, de obicei sucul se produce mai activ pe această parte. Cel mai mult suc se scurge între orele 12.00-18.00. Este necesar ca după ce se încheie colectarea, crestătura facută în trunchi sa fie acoperită cu ceară, rașină sau smoală, pentru ca mesteacănul sa nu fie supus la unele infecții care se pot strecura prin acea crestătură, ferindu-l astfel de boală sau chiar de uscare și moarte.
Puteți obține suc și din crenguțe. Mai bine să folosiți crengile vechi, parțial uscate, îndepărtînd partea uscată. La capătul crengii se leagă un vas și puteți colecta sucul.