Tăierea vieții

În Parcani a fost distrusă o fîșie forestieră de protecție: lemnele de foc pentru „familiile defavorizate” s-au transformat într-o afacere, iar satul – într-o capcană ecologică.

Ce a însemnat o cerere de ajutor

În iarna anului trecut, în Parcani, raionul Slobozia, a fost adresată o solicitare insistentă către întreprinderea agricolă SRL „Gradina”: „Avem familii defavorizate, au nevoie de lemne de foc! Ajutați-ne! Dați-vă acordul să tăiem puțin uscăciuni.” Formulările au sunat convingător. Proprietarul și conducerea întreprinderii agricole au înțeles problema și și-au dat acordul pentru rezolvarea acesteia în acest mod – tăierea lemnului uscat.

Cu toate acestea, foarte curînd a devenit clar: sub pretextul ajutorului acordat celor vulnerabili social, celor care sufereau de frig, fusese elaborat dinainte un plan de furt și de vînzare ulterioară a lemnului de esență tare (salcîm alb) la cel mai mare preț posibil – au fost tăiați în masă (tăiere totală) copaci vii – a fost distrusă fîșia forestieră de protecție, scutul verde care timp de decenii a protejat Parcani de vînturile uscate, de eroziune, de suflarea solului și de scăderea randamentului culturilor.

Ceea ce s-a întîmplat a devenit cunoscut datorită relatărilor locuitorilor și a antreprenorului Serghei Salabaș, originar din Parcani, care nu a putut rămîne indiferent față de cele întîmplate și a ridicat public această problemă. Potrivit sătenilor, președintele administrației de stat, cu sprijinul unor reprezentanți ai structurilor de resort din Ministerul Ecologiei, a insistat asupra unei „tăieri sanitare a uscăciunilor”, asigurîndu-i pe oameni că este vorba exclusiv de ajutor pentru cei nevoiași. Dar cînd lucrările au început, a devenit evident că sub definiția de „uscăciuni” au fost incluse, de fapt, toți copacii vii, toată fîșia forestieră în totalitate.

Linia de protecție a copacilor de-a lungul laturii de nord a podgoriilor SRL „Gradina” a fost plantată încă în anii sovietici. Lungimea sa era de aproape 2,5 kilometri, lățimea – de aproximativ 20 de metri, iar vîrsta multor copaci depășea 50 de ani. Salcîmul alb, dominant în plantații, era principala plantă meliferă a satului, susținea apicultura și servea drept sursă de umbră, umiditate și microclimat stabil. Fîșia forestieră reducea forța vîntului, proteja solul de degradare, atenua schimbările de temperatură și proteja recolta, servind drept habitat pentru păsări, animale și insecte.

Conform documentelor confirmatoare prezentate, SRL „Gradina” a fost de acord doar cu o curățare sanitară selectivă – de pînă la 400 de metri de uscăciuni. Cu toate acestea, de facto, a fost tăiată întreaga fîșie forestieră – 100% din plantații. Conform calculelor efectuate la fața locului, au fost distruși aproximativ 660 de copaci, ceea ce reprezintă circa 480 de metri cubi de lemn. Tăierea a afectat atît copaci maturi, cît și copaci tineri, sănătoși, care formau un ecosistem stabil în jurul cîmpurilor.

Lucrările s-au desfășurat în mod deschis, timp de multe zile, mulți locuitori ai satului fiind martori la acest act de barbarie. Era pur și simplu imposibil de ascuns amploarea celor întîmplate.

Lemnul furat

La cîteva zile după tăiere, în sat, potrivit locuitorilor, au început să fie oferite spre vînzare lemne de salcîm la prețul de 100 de dolari pe metru cub. Oamenii recunoșteau lemnul după semnele caracteristice ale salcîmului alb. În același timp, niciunul dintre săteni nu a putut numi cel puțin o familie defavorizată care să fi primit lemne de foc gratuite într-un volum semnificativ. Iar cei care au rămas cu adevărat în case înghețate, fără gaz și fără mijloace de subzistență, s-au adresat administrației de stat pentru ajutor, deoarece se zvonise că acest ajutor venise la timp de la întreprinderea agricolă „Gradina”, însă, după ce au stat pe holurile administrației de stat, au primit un răspuns dur – „nu există lemne de foc gratuite, vă putem oferi o reducere de 30% din prețul pieței, iar dacă vreți gratuit – mergeți pe malul Nistrului și adunați vreascuri.” Bunicile de peste 70 de ani, persoanele cu dizabilități și mamele cu mulți copii, bineînțeles, nu au putut duce vreascurile acasă pe jos. Și cît timp ar fi ajuns astfel de vreascuri pentru a se încălzi? O oră sau două. Nu au fost prezentate liste, acte sau rapoarte. Mulți locuitori ai satului susțin că celor nevoiași li se oferea să cumpere lemne direct în biroul administrației de stat.

Fără „scut verde”

După dispariția fîșiei forestiere, satul a rămas fără scutul său natural. Acum, vînturile de nord ajung nestingherite la cîmpuri și podgorii, solul se usucă și este suflat mai repede, randamentul culturilor riscă să scadă, iar albinele au rămas fără principala sursă de nectar. Microclimatul s-a schimbat: a devenit mai uscat, se simt mai puternic rafalele de vînt, iar lăstarii tineri au rămas fără protecție naturală.

În Parcani, cele întîmplate au provocat un puternic ecou public. Mulți locuitori au fost șocați de faptul că linia verde, formată de decenii, a dispărut literalmente în cîteva zile. Cei care au vorbit public despre aceasta s-au confruntat nu doar cu sprijin, ci și cu critici – în special din partea persoanelor „apropiate” președintelui administrației de stat, care, potrivit sătenilor, au primit o parte din lemn sau au susținut tăierea.

În ciuda adresărilor locuitorilor către administrația de stat, structurile de resort, procuratură și conducerea superioară a țării, răspunsurile la întrebările cheie nu au fost încă furnizate: de ce cei 400 de metri aprobați s-au transformat în tăierea întregii fîșii; cine și pe ce bază a extins volumul lucrărilor; care a fost volumul real de lemn recoltat; cui a fost transmis; de ce lipsește raportarea; și cum au fost controlate lucrările pe teritoriul aflat în folosința funciară a întreprinderii.

Astăzi, locuitorii continuă să adune mărturii: cine a văzut vînzarea lemnelor de salcîm, la ce prețuri, cine le-a oferit, cum anume a fost efectuată tăierea și ce volume au fost scoase. Oamenii încearcă să înțeleagă cum, sub pretextul ajutorului acordat celor defavorizați, a dispărut un coridor verde de aproape doi kilometri și jumătate – și ce trebuie făcut pentru ca așa ceva să nu se mai repete.

Întreprinderea agricolă „Gradina” a dorit să-i ajute pe cei nevoiași. Dar, în final, a rămas fără protecție naturală, fără baza meliferă, fără o parte din echilibrul său ecologic și fără încredere în cei care ar fi trebuit să servească binelui comun. Acum, întrebarea principală răsună tot mai des: cine și cum ar trebui să protejeze resursele naturale care aparțin întregii comunități?

Redacția site-ului Noi.md a trimis o solicitare către primăria satului Parcani și către Agenția pentru Protecția Mediului, cerînd să comenteze situația și să clarifice ce cantitate de uscăciuni a fost planificată pentru tăiere și cîți copaci au fost tăiați în realitate, unde au ajuns lemnele obținute și ce măsuri sînt planificate pentru remedierea situației. Cu toate răspunsurile primite, îi vom informa neapărat pe cititorii noștri.

Autor: Valeriu Catruc