Taina libertății voinței și forța voinței: marele truc al puterii spirituale
Cînd astăzi se vorbește despre dezvoltare spirituală, de cele mai multe ori discuția se învîrte în jurul sufletului, karmei, destinului, planului divin și misterelor universului. Totuși, dacă privim problema mai atent, devine clar că în spatele acestei retorici metafizice se ascunde o substituire importantă.
Conștiința umană are două domenii fundamental diferite de întrebări. Acestea pot fi numite problema primară a conștiinței și problema secundară (sau fundamentală) a conștiinței.
Diferența dintre ele explică foarte mult din istoria învățăturilor spirituale.
---
Problema primară a conștiinței
Problema primară a conștiinței include tot ceea ce ține de dezvoltarea și controlul conștiinței înseși.
Aici intră:
capacitatea de a concentra atenția
dezvoltarea memoriei
disciplina comportamentului
gestionarea obiceiurilor
observarea propriilor gînduri și emoții
controlul stărilor interioare
conștientizarea proceselor de gîndire, a viselor și reveriilor
dezvoltarea forței voinței
Cu alte cuvinte, problema primară a conștiinței este întrebarea:
cum își poate întări și dezvolta omul propria conștiință.
Conceptul central aici este forța voinței.
Forța voinței reprezintă capacitatea de a menține o intenție, de a duce la capăt o decizie și de a controla comportamentul chiar și atunci cînd acest lucru cere efort.
Omul își poate antrena atenția.
Omul își poate întări disciplina.
Omul își poate dezvolta forța voinței.
Aceasta este o sferă a practicii. Aici creșterea este posibilă. În această zonă conștiința devine cu adevărat mai puternică.
---
Problema secundară (fundamentală) a conștiinței
Dar există și un alt domeniu de întrebări — problema secundară sau fundamentală a conștiinței.
Aceasta sună diferit.
Nu mai este vorba despre cum funcționează conștiința, ci despre de ce este ea structurată tocmai astfel.
De exemplu:
De ce unui om îi place culoarea roz, iar altuia gri?
De ce unora le este ușor să fie perseverenți, iar altora le este foarte greu?
De ce fiecare om are propriile înclinații, temperament și gusturi?
De ce unii oameni tind spre disciplină, iar alții o evită?
Aici apare una dintre cele mai importante întrebări — problema libertății voinței.
De ce libertatea voinței se manifestă diferit de la om la om?
De ce unii aleg efortul, iar alții aleg confortul?
De ce structura alegerilor umane este atît de diferită?
Aceste întrebări țin deja de problema secundară, fundamentală a conștiinței.
Ele privesc originea subiectului și natura unicității umane.
Pînă astăzi nu avem un răspuns clar de ce libertatea voinței se formează astfel și nu altfel.
---
Unde apare substituirea
Exact aici apare, istoric, figura preotului, a maestrului spiritual sau a guru-lui.
Și aici trebuie observat mecanismul principal.
Acești oameni, de regulă, lucrau foarte serios asupra problemei primare a conștiinței.
Ei dezvoltau:
atenția
memoria
disciplina
concentrarea
stabilitatea interioară
forța voinței
Cu alte cuvinte, ei rezolvau activ problema primară a conștiinței — cea care într-adevăr întărește omul.
Însă oamenilor li se propunea o cu totul altă preocupare.
Oamenii erau îndemnați să reflecteze asupra destinului, karmei, naturii sufletului, planului divin, legilor cosmice și asupra cauzelor unicității umane.
Cu alte cuvinte, erau direcționați către problema secundară, fundamentală a conștiinței — către întrebările despre natura libertății voinței.
---
Paradoxul principal
În același timp, preoții înțelegeau foarte bine un lucru.
Nici ei nu aveau răspuns la această problemă fundamentală.
Mai mult, ei înțelegeau că întrebarea despre originea unicității umane și despre modul în care se manifestă libertatea voinței poate fi în principiu imposibil de cunoscut.
Totuși, acest lucru nu îi împiedica să vorbească în numele unei cunoașteri superioare.
Astfel apare un instrument simbolic puternic — interfața lui Dumnezeu.
Dumnezeu, destinul, legea cosmică, karma, energia supremă — denumirile pot fi diferite. Esența este aceeași: se creează o instanță superioară care ar cunoaște răspunsurile la întrebările fundamentale.
Iar preotul devine mediator între această taină și oameni.
---
Cum apare avantajul social
La prima vedere pare că toți sînt egali în fața adevărului suprem.
Dar în realitate apare o asimetrie ascunsă.
În timp ce majoritatea oamenilor reflectează asupra problemei secundare a conștiinței — asupra misterelor libertății voinței, destinului și naturii sufletului — un grup mai mic de oameni lucrează activ cu problema primară a conștiinței.
Ei:
își antrenează atenția
își întăresc memoria
își dezvoltă disciplina
își sporesc concentrarea
își dezvoltă forța voinței
Cu alte cuvinte, își consolidează capacitățile psihice reale.
Astfel apare o situație simplă.
Unii oameni meditează asupra naturii libertății voinței,
alții își dezvoltă forța voinței.
---
În ce constă trucul principal
Astfel are loc substituirea esențială.
Problema primară a conștiinței, practică și rezolvabilă, este împinsă în plan secund.
Problema secundară, fundamentală a conștiinței, legată de misterul libertății voinței și al unicității umane, este pusă în centrul vieții spirituale.
Oamenii cred că se ocupă de dezvoltare spirituală.
Dar în realitate discută întrebări care nu le întăresc atenția, disciplina sau forța voinței.
În același timp, cei care lucrează sistematic cu problema primară a conștiinței obțin treptat un avantaj real.
Ei devin mai stabili, mai atenți, mai disciplinați și mai eficienți.
---
Concluzie
Spus foarte simplu, schema arată astfel:
masei de oameni li se propune să reflecteze asupra problemei secundare, fundamentale a conștiinței — asupra misterului libertății voinței, destinului și naturii personalității;
iar un grup mai mic de oameni rezolvă sistematic problema primară a conștiinței — dezvoltînd atenția, disciplina și forța voinței.
Primii încearcă să înțeleagă taina naturii umane.
Cei din urmă își întăresc propria conștiință.
Astfel apare marele truc al substituției: preoții și guru-rii monopolizează de fapt domeniul dezvoltării forței voinței. Ei își dezvoltă activ atenția, disciplina și capacitatea de autocontrol, în timp ce altora li se propune să reflecteze la nesfîrșit asupra misterelor libertății voinței și ale universului.
Rezultatul este o ruptură uriașă.
Un grup acumulează forța conștiinței, iar celălalt rămîne în zona explicațiilor fără sfîrșit.
Iar această ruptură face posibil controlul asupra maselor.
În timp ce unii caută răspunsuri despre libertatea voinței,
alții își dezvoltă forța voinței —
și astfel dobîndesc putere reală asupra realității și asupra oamenilor.
Aruncați-vă măștile — sînteți la fel ca mine.
Toți am venit dintr-o poveste…
Autor: Валерий Катрук
ABONAȚI-VĂ 
50