Telegonia (Video)

Telegonia (din greacă Τῆλε – ”departe” şi γόνος – ”naştere, origine, gintă”, adică „născut departe”) este un concept biologic respins şi învechit care susţine că împerecherea cu partenerii precedenţi, în special primul contact sexual, afectează caracteristicile genetice ale puilor de genul feminin, născuţi de la împerecherea cu partenerii succesivi. Din punct de vedere al ştiinţei moderne, această teorie este un prejudiciu, o confuzie, care nu se bazează pe studii experimentale şi nu este compatibilă cu mecanismele cunoscute ale eredităţii.

Cuvîntul "telegonia" provine de la numele fiului lui Ulise - Telegon: conform mitului "Telegonia", Ulise, a fost ucis aleatoriu din cauza necunoaşterii fiului său, născut departe de el.

Noţiunea de telegonie se trage de la Aristotel. Telegonia, presupune că atributele individuale, sunt moştenite nu numai de la părinţi, dar şi de la alţi masculi de la care mama a avut sarcini anterioare.

La hotarul secolelor XIX-XX credinţa în telegonie a fost populară printre selecţionarii care lucrau cu diferite tipuri de animale de companie. A devenit faimos cazul cu iapa lordului Morton, descrisă de Charles Darwin.

O iapă de sînge arab( 7/8) şi sînge englez (1/8) s-a împerecheat în 1815 cu o Quagga (o specie mai puţin cunoscută de zebră), fără a da naştere puilor. În 1817, 1818 şi 1823 iapa a fost acoperită de un armăsar de aceeaşi rasă. Mânjii născuţi, semănau cu Quagga (duritate de blană, culoare de castan, prezenţa petelor şi dungilor de culoare închisă de-a lungul coloanei vertebrale, pe umeri şi zonele din spate de la picioare) în aceeaşi măsură de parcă aveau sîngele acesteia (1/16).

Charles Darwin, însuşi a considerat acest caz ca o expresie arhaică a caracteristicilor strămoşului comun al cailor.

Încercările de a reproduce rezultatul lui Morton, în experimentele selecţionarilor James Cossar Ewart (1889), Ivan Ivanov, în rezervaţia Askania Nova, care a împerecheat iepe cu zebre, nu au confirmat existenta telegoniei. La fel ca şi observarea îndelungată a cîinilor (Lang) şi porumbeilor (Belle), realizată la sfîrşitul secolului al XIX-lea, de asemenea nu a detectat nici- un semn de existenţă a telegoniei.

Telegonia din punct de vedere al geneticii:

În procesul de fertilizare apare zigota: un set diploid (dublu) de cromozomi şi acest set este moştenit de fiecare celulă a unui mamifer. O jumătate din materialul genetic este moştenit de la producătorul spermei (tatăl), iar a doua jumătate - de la producătoarea de ou (mama). Astfel, mitului despre telegonie, contrazice cunoştinţelor actuale în domeniul geneticii şi reproducerii.