MOLDOVENII.MD

Televizorul – una dintre cele mai răspândite și cele mai periculoase forme de dependență narcotică

El nu dăunează sănătății doar în mod direct, prin radiații sau prin lipsa somnului în timpul vizionării programelor de noapte.

Pericolul principal constă în faptul că îl atrage pe telespectator într-o lume creată artificial, unde devine imposibil să deosebești adevărul de minciună, unde apare și se răspândește haosul în gânduri și sentimente.
Omul încetează să mai simtă care gânduri îi aparțin și care sunt rezultatul unei manipulări subtile. Televizorul ne spune cum ar trebui să arate sentimentele noastre, emoțiile noastre, relațiile dintre noi, cum ar trebui să ne rezolvăm problemele – din perspectiva celor care stau în spatele ecranului. Televizorul împiedică gândirea independentă și viața autentică.

Abilitățile și calitățile pozitive, insuflate cu atâta dificultate, dispar rapid. De ce ar trebui un copil să-și creadă mama, dacă ea spune că fumatul și alcoolul sunt dăunătoare? Doar la televizor, în fiecare zi, sunt arătați eroi și eroine curajoase care pufăie fumul spre tavan și poartă conversații grosolane cu paharul în mână!

De ce ar trebui copilul să creadă că trebuie să se poarte frumos cu colegii săi, dacă știe că principalul lucru este să lovești rapid și să tragi precis? De ce ar trebui să creadă că viața umană trebuie prețuită?

La televizor vede un erou curajos alături de o fată frumoasă. Pe parcursul întregului film, ei își croiesc drum literalmente prin mulțimi de inamici înarmați până în dinți, pe care îi aruncă de pe acoperișuri, îi azvârlă pe ferestre, îi taie, îi înjunghie și îi împușcă, iar poate, pentru distracție, le mai taie o mână sau un picior ori le zboară creierii din cap.
Iar acești doi minunați ucigași în masă, la finalul filmului (binele, ca întotdeauna, învinge), ne vor demonstra îmbrățișări tandre, simbolizând dragostea și înțelegerea reciprocă, în loc să-și piardă cunoștința de groaza faptelor comise și să ajungă într-un spital psihiatric pentru un curs de reabilitare psihologică – ceea ce ar fi fost absolut firesc.

Un asemenea film este un drog veritabil, un produs conștient și atent gândit al mâinilor omenești. El șterge cu finețe și minuțiozitate granița dintre bine și rău, insuflând un sentiment al permisivității totale.

Și cu un asemenea drog ne hrănim copiii, pentru că nu avem timp pentru ei, pentru că muncim de dimineața până seara ca să câștigăm bani, ca să le cumpărăm cadouri – un televizor nou, mai mare și mai bun decât cel precedent.

Este un cerc vicios – se numește business.

Haideți să calculăm împreună. Dacă micuțul Vasile va urmări în fiecare zi câte un film de acest gen, în care există cel puțin zece cadavre, cinci zile pe săptămână, 50 de săptămâni pe an, rezultă: 50 × 5 × 10 = 2500 de cadavre pe an. Dacă va privi televizorul în acest ritm timp de 10 ani (perioada dintre 10 și 20 de ani), câte crime va vedea Vasile? 25 000 de crime.

Copilul dumneavoastră va vedea, în zece ani, uciderea a douăzeci și cinci de mii de oameni. Și acestea sunt cele mai modeste estimări.

Este iadul lui Dante. Și, în același timp, este deja un obicei – ni se pare că este absolut normal. Este un fenomen al timpului nostru: simplificarea sentimentelor umane. Înfometarea emoțiilor.

Adesea mă urmăresc pas cu pas mame ale căror copii, de pildă, se bâlbâie, suferă de ticuri nervoase, udă patul sau au imunitatea slăbită și nimic nu îi ajută, deși au trecut pe la numeroși medici și au încercat o mulțime de medicamente. Când le întreb care este atmosfera din familie, ele încep să plângă: cică soțul nu acordă atenție copiilor, dar pe lângă televizor pur și simplu nu poate trece și îl oprește doar târziu seara, când se duce la culcare.

Și îmi devine absolut clar că toate acele medicamente scumpe cu care mamele și-au îndopat copiii au fost bani aruncați pe apa sâmbetei. Sunt pur și simplu bani irosiți, și așa va continua și mai departe dacă situația nu va fi schimbată radical. De exemplu, prin lansarea unui program de implementare pe scară largă a unui stil de viață sănătos, coordonat de stat, cât încă nu este prea târziu pentru toți.

Un alcoolic cu o experiență îndelungată este întotdeauna mai greu de vindecat decât unul aflat la început. Dacă o persoană consumă droguri grele, șansele de vindecare sunt și mai mici. Iar noi contribuim la dezvoltarea dependenței narcotice de televizor la copiii noștri încă de la vârste fragede.

Recent, în timpul uneia dintre plimbările mele, am dat peste o căsuță singuratică, aflată în adâncul pădurii. Era un loc minunat, creat pentru o viață sănătoasă. Era dimineață devreme, soarele răsărea deasupra vârfurilor copacilor. În aerul umed al dimineții zburau libelule, se trezeau albinele – părea că totul în jur pulsa de viață. Niciun sunet artificial, fals.

Impresionat de această idilă matinală, am decis să intru pe ușa întredeschisă. Într-o cameră, mama pregătea micul dejun, iar în cealaltă cameră, un copil mic, stând pe oliță, strângând în mână o pungă cu bomboane colorate, se holba la televizor, unde rula un desen animat plin de zgomot, pocnituri, împușcături, lovituri și tot felul de agresiune.

Este oare normal? Da, ne-am obișnuit deja cu asta, este normal.
Drogul… o dependență de care nu mai putem scăpa, sau poate nici nu vrem să scăpăm, pentru că ne-am pierdut voința de a trăi sănătos.

Vă voi pune o întrebare-capcană. Câte ore pe zi petrece copilul dumneavoastră în fața televizorului? Apropo, unde se află el acum?

După materialele cărții „Forțele vindecătoare ale sufletului. Dragostea în locul bisturiului” de Vladimir Fogeltanț.