MOLDOVENII.MD

Tencuială din lut pentru case din chirpici

Locuințele din chirpici, la fel ca și cele din paie se bucură de o popularitate tot mai mare. Haideți să examinăm exemplul de tencuială în interior și exterior de la Serghei Rudenko, de pe moșia familiei din Agudaria, Krasnodar.

Acest articol a fost publicat pe wall-ul său autorul unei serii de cărți despre crearea satelor ecologice Anastasia Vladimir Megre. Probabil, în următoarea ediție va fi abordată tema de construcția ecologică pe moșii.

Așadar, facem tencuiala pentru o casă din chirpici.

Trebuie să menționăm că pereții, înălțați după tehnologia de fabricare a chirpicilor, sîtn destul de permeabili. Mai ales aceasta se simte bine în timpul vînturilor puternice. În prima iarnă, cît timp pereții se uscau, noi am simțit acest lucru din plin. Iar primăvara, odată ce s-a încălzit, am început să tencuim pereții. Noi deja aveam experiența utilizării tencuielii din lut, dar și lutul se afla la îndemînă, de aceea noi ne-am gîndit mult la compoziția tencuielii.

AVANTAJELE TENCUIELII DE LUT: accesibilitate și costul redus – materialul, practic, stă sub picioare, este ecologic, hipoalergic, antiincendiar. Absoarbe mirosurile neplăcute, permite pereților să „respire”. Poate fi utilizat ca material de finisare.

COMPONENȚA AMESTECULUI – lut, nisip și apă. Eu am mai adăugat puțin ghips. El permite ajustarea nuanțelor amestecului – îl face mai deschis. Cu el amestecul se usucă mai repede.

Proporțiile de nisip și lut se aleg în funcție de „grăsimea” lutului, iar acesta, după componența lui se poate deosebit chiar și pe două terenuri vecine. Dacă tencuiala conține lut gras, adică cu puțin nisip – tencuiala va crăpa la uscare. Dacă amestecul e rar, adică e prea mult nisip, atunci tencuiala va fi fărîmicios.

În interne sunt multe informații despre faptul cum se stabilește grăsimea lutului – prin lipirea biluțelor, însă nu există recomandări clare cît nisip trebuie adăugat, de aceea, eu am experimentat pe perete. În final, am obținut o proporție de 1x2,5 (o căldare de lut și două și jumătate de nisip). Pentru aceasta, în casa veche din oraș, noi am utilizat un amestec de 1x4. În amestec am adăugat puțin ipsos, undeva 1/8 de căldare (cu cît e mai mult, cu atît amestecul e mai deschis). Lutul poate fi muiat în prealabil în vasul în care va fi făcut amestecul, și diluat cu apă pînă la obținerea unei consistențe omogene, fără boțuri. Apoi se adaugă nisipul.

Dacă lutul este uscat sau fărîmicios, se poate, înlăturînd boțurile mari, să-l amestecăm imediat cu nisip și ipsos, iar apoi – se adaugă apă. Atunci, după pregătire, amestecul se lasă puțin pentru ca toate particulele de lut să se înmoaie.

Amestecul se diluează cu apă pînă la consistența de „smîntînă groasă”. Primul strat l-am aplicat direct pe peretele din chirpici, adică, pe o suprafață cu neregularități, am făcut amestecul mai rar – așa el va pătrunde mai bine în toate crăpăturile, fisurile și, uscîndu-se, se va ține bine de perete. Iar pentru stratul de finisare e mai comod de utilizat un amestec mai gros.

Pentru ca peretele să nu se macine, am fixat tencuiala cu grund. Am încercat diferite tipuri de grund – și de acril, și de latex, și concentrat și soluții gata. În opinia mea, nu există nicio diferență. Pe pereți nu s-a format nicio fisură, nimic nu se macină. Apa, ajungînd pe perete se scurge în jos, dar nu pătrunde. Apropo, pietrele, cu care am finisat pereții din bucătărie, au fost aplicate cu același amestec din lut cu nisip. Deocamdată, niciuna nu a căzut.

Asta ce ține de decorul interior.

Cu pereții exteriori e mai complicat. Noi de asemenea le-am tencuit cu lut și grund hidrofug. Am utilizat un grund mai concentrat, am încercat să prelucrăm mai bine pereții. Stratul de finisare a fost aplicat pe plasa de tencuială.

Inițiat, rezultatul ne-a bucurat. Și prin aspectul exterior, și prin stabilitate. Pereții au rezistat în fața ploilor și a diferențelor de temperatură. Însă unul dintre pereți a avut mai puțin noroc. Grundul nu a putut ține piept în bătaia ploii, treptat tencuiala a început să se înmoaie. Noaptea, au fost înghețuri, iar spre dimineață, la soare, tencuiala a început să cadă sub formă de fulgi. Ce-i drept, doar stratul superior și nu pe întreaga suprafață, cu mici pete. S-ar părea că nu-i nimic strașnic, însă peretele avea un aspect neglijent. Ceilalți pereți nu au avut de suferit.

Odată cu încălzirea timpului, am fost nevoit să rod toată tencuiala de pe peretele dinspre sud. Am fixat din nou plasa pentru tencuială și în calitate de finiș am folosit o soluție obișnuită în bază de ciment. Am fixat cu grund și am acoperit cu două straturi de vopsea de acril. Ceilalți pereți de asemenea i-am vopsit. Astfel, casa noastră a căpătat o culoare de piersică.

În general, pentru interior, pe gustul meu, tencuiala de lut se potrivește ideal. Iar pereții exteriori, sau trebuie protejați de ploi – de construit case cu un nivel cu acoperișul îndreptat spre vînturi, sau de folosit alte materiale.

Putem, desigur, să experimentăm cu metodele vechi. Spre exemplu, să acoperim pereții cu var. Însă acesta se murdărește foarte tare, dar și necesită înnoire permanentă (am avut deja o experiență cu pereții de var și aici nu am vrut s-o repetăm). Dar putem să amestecăm soluția cu bălegar de cal – acesta consolidează bine mortarul, nu-i permite să crape, o face mai rezistentă la apă. Însă deocamdată nu am reușit să testăm această tehnologie. Noi am mers pe o cale mai simplă – am utilizat pentru consolidarea stratului de finisare o plasă specială.

Sursa: rodovid.me