Toaletă, care produce compost. Principii generale
Toaletă, care produce compost. Principii generale
Sistemul de utilizare a apei după principiul „a spăla şi a uita” s-a dovedit a fi ineficient şi dăunător pentru mediul înconjurător. Acest sistem este din punct de vedere economic nejustificat şi transformă apa pură după utilizare într-un lichid nepotrivit a fi potabil. Pe piaţa externă, există mai multe tipuri de toalete fără scurgere. În acest articol vom povesti despre toalete care produc compost.
Toaletele, care produc compost, sunt sisteme care minimizează consumul apei şi re-utilizează nutrienţi conţinuţi în excremente.
În aceste toalete excremente sunt colectate în rezervor pentru producerea compostului. Materialele uscate organice, cum ar fi rumeguşul, sunt adăugate pentru a reglementa umiditatea şi proporţiuni de carbon şi azot pentru a crea condiţii optime pentru compostare termofilă. Deşeurile menajere organice, de asemenea, pot fi adăugate. În funcţie de proces sunt necesare perioade mai lungi sau mai scurte de maturizare, precum şi prelucrarea secundară. Urina poate fi canalizată, în scopul reducerii umidităţii de compost şi utilizată separat. Produsul final reprezintă un humus valoros (humanure), care creşte fertilitatea, îmbunătăţeşte structura solului şi capacitatea lui de a menţine umiditatea.
Toaleta, care produce compost şi nu utilizează energie sau apă şi depinde de o căldură moderată a procesului de compostare pentru a scăpa de lichid în deşeuri, a fost dezvoltată de inventatorul suedez Rickard Lindstrom.
Un container mare din sticlă aproximativ de trei metri, cu o pantă de jos a fost instalat în subsolul clădirii, conectat cu două conducte verticale, una pentru toaletă şi alta pentru deşeuri de bucătărie.
După instalarea blocului, în partea de jos se pune un strat de muşchi de turbă, iarbă tăiată şi sol, pentru a începe procesul de compostare. În compost agenţii patogeni din deşeuri consumă lent bacterii aerobe. Sistemul de ventilaţie naturală asigură aerarea deşeurilor, sprijină accelerarea procesului aerob, decât cel septic şi elimină toate mirosurile printr-o ţeavă de aerisire care duce la acoperiş. Atunci când capacul toaletei sau conductei de gunoi se ridică, aerul se îndreaptă înapoi într-un recipient aflat în subsol, şi astfel mirosurile nu nimeresc în casă.
Containerul şi conţinutul său nu necesitau nici o atenţie în primii doi ani. Apoi compostul uscat, care se coace în acest timp, poate fi folosit în grădină sau în altă parte. Compostul constituie doar 5% din deşeuri. Cercetările, efectuate de autorităţile de sănătate suedeze au confirmat absenţa agenţilor patogeni.
În prezent, există diferite sisteme de latrine, care produc compost: cu utilizarea gropii sau camerei de stocare, cu devierea urinei sau fără, simple, din punct de vedere tehnic, şi high-tech, cu exploatarea durabilă a unui sau a câtorva recipiente. În orice caz, în baza modului de funcţionare a tuturor sistemelor sunt puse principiile generale.
Toalete, care produc compost, deseori sunt compuse din două rezervoare, amplasate deasupra pământului, pentru uşurinţa de construcţie şi de întreţinere. Două rezervoare funcţionează
alternativ. Procesul de descompunere continuă într-un container umplut atâta timp, cât nu se umple a doua cisternă. Atunci, primul rezervor este golit. Fiecare rezervor este echipat cu o deschidere proprie pentru îndepărtarea compostului copt fără miros.
În zone umede sau zone inundabile puteţi instala rezervoare mai sus. Rezervoare din interior sunt acoperite cu un strat de ciment pentru a asigura rezistenţă la apă şi a îndepărta mai bine compostul.
Schema toaletei, care produce compost
Deasupra rezervoarelor este situată o placă cu o gaură pentru fecale şi o pâlnie pentru colectarea urinei. În centrul plăcii se află o ţavă cu apă. Apa din ţavă şi urina din pâlnie sunt revărsate pe un pat de cultivare pentru a se evapora în afara toaletei.
Rezervoarele sunt concepute în aşa fel, încât acestea să aibă un volum suficient pentru aproximativ nouă luni. Acest lucru va permite procesul de compostare să scape de agenţi patogeni. Compostul rezultant este aproape uscat, poros, negru cu un miros plăcut de pământ. Nu există nici un fel de probleme cu muşte sau cu miros. Toaletele rămân curate şi confortabile pentru utilizare. Patul de cultivare nu necesită întreţinere în afară de tundere, în cazul de creştere rapidă. Bucăţi de iarbă tăiate pot fi sfărâmate şi adăugate la compost pe măsura necesităţii.
Funcţionarea
Înainte de a folosi toaleta, fiecare rezervor se umple pe jumătate cu paie, crengi şi frunze uscate. Acest lucru va asigura procesul de compostare cu cantitatea necesară de carbon, lăsând în cele din urmă numai o parte din volumul său iniţial. Din când în când paia suplimentară poate fi introdusă prin gaură de fecale, dacă conţinutul rezervorului va deveni umed şi mirositor. După fiecare utilizare, adăugaţi o lingură de cenuşă sau de var.
Atunci când un rezervor se umple, gaura în el se sigilează, şi începeţi să folosiţi al doilea rezervor. După ce al doilea rezervor se umple, primul se deschide şi compostul se elimină, iar capacitatea din nou se umple cu paie.
Lichidul de pe patul de cultivare nu nimereşte în sol, deoarece în partea de jos acesta este închis. Dizolvată cu apă pentru spălat, urina nu miroase, se absoarbe repede şi hrăneşte plantele.
Astfel, avantajele toaletei, care produce compostul uscat, cu tehnologia separării urinei, sunt următoarele:
- economisirea a 20% din consumul intern de apă de uz casnic;
- reducea concentraţiei de săruri şi de nutrienţi în deşeuri menajere lichide cu mai mult de jumătate;
- utilizarea sursei de nutrienţi din deşeuri umane în loc de îngrăşăminte chimice;
- reducerea costurilor de transport şi prelucrarea apelor uzate;
- realizarea dezvoltării durabile;
- schimbarea percepţiei umane a deşeurilor în calitate de resursă.
Sursa: facepla.net cu link-uri pe:
1. Harold H. Leich The sewerless society. Bulletin of Atomic Scientists. November 1975, p. 39–40.
2. Sswm.info
3. En.howtopedia.org
4. Ghd.com