Transition: pe calea schimbărilor

Transition: pe calea schimbărilor

De la dependenţa petrolieră la stabilitatea locală – astfel determină filosofia de existenţă a comunităţii lor rezidenţii oraşelor-transition.

În baza mişcării „transition” – Transition Movement - stă ideea potrivit căreia consumul actual agresiv şi necontrolat al resurselor în timpul apropiat va epuiza planeta de energie şi de alte resurse naturale. Probleme de instabilitate ecologică şi de pericol pentru viaţă, într-un fel sau altul, vor îngrijora tot mai mult omenirea. Deja astăzi, oamenii de ştiinţă avertizează că petrolul este o resursă limitată. "Prezenţa în natură a astfel de resurse, cum ar fi gaze sau petrol – este binevenită, dar şi acestea au o extragere de vârf, după ce volumele lor vor scădea ", - avertizează Richard Heinberg, autorul cărţii Peak Everthing.

În lume zilnic se consumă 85 milioane de barili de petrol, din care 44% sunt folosite pentru producţia benzinei, 35% - pentru alţi combustibili. Restul este cheltuit pe necesităţile agricole, cum ar fi pesticide, îngrăşăminte. Petrolul este utilizat pentru a fabrica materiale plastice, polistiren expandat, produse chimice de uz casnic, produse cosmetice, fibre chimice, şi altele.

"Resursele minerale au devenit un mare avantaj pentru economie şi societate, dar în acelaşi timp au creat multe probleme, cum ar fi schimbările climatice, dependenţa de resurse externe, războiul economic, poluarea mediului înconjurător şi, în primul rând, a apei cu îngrăşăminte şi deşeuri petrochimice, rezultând cu ploi acide şi multe altele. Prin urmare, aceste probleme ar trebui să fie rezolvate în întregime, "- spune Heinberg.

În cartea sa „Out of Gas” David Goodstein susţine că, anume în acest secol omenirea ar trebui să înveţe să trăiască fără combustibili fosili. El vede două scenarii pentru economia mondială, după un vârf de petrol. Unul din acestea, în general, va rezulta cu lipsa acută a resurselor, creşterea rapidă a preţurilor, urmată de o depresiune economică, războaie pentru resurse şi ca o apoteoză - încălzirea globală.

Într-un alt scenariu, rezervele de petrol sunt stocate, iar cererea se reduce, sunt folosite resurse curate de energie, regenerabile şi alternative. Se dezvoltă agricultura ecologică locală, tot mai puţine maşini pe drum, şi ca rezultat - un viitor durabil şi sănătos.

"Cauza încălzirii globale rezidă în faptul că soarele încălzeşte pământul şi apa se evaporă pentru a menţine echilibrul termic. Însă acest proces este blocat de gaze cu efect de seră: vaporii de apă, dioxid de carbon şi metan. Aproximativ jumatate din toate gazele cu efect de seră, emise de către omenire, rămân în atmosferă şi acoperă Pământul ca o pătură călduroasă, reţinând căldura şi provocând încălzirea atmosferei inferioare şi suprafeţei planetei. Cu cât mai groasă este pătura, cu atât mai mare temperatura," - spune co-preşedintele comitetului Nobel, membru al Grupului de lucru interguvernamental privind schimbările climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change), Sir John Houghton.

"Aproximativ trei sferturi din totalul emisiilor antropogene de gaze cu efect de seră în ultimii 20 de ani sunt consecinţa utilizării petrolului, a gazelor naturale şi cărbunelor. Restul emisiilor este cauzat de schimbări în peisaj, în primul rând, defrişări. Din cauza emisiilor, timpul devine tot mai imprevizibil. Sunt mai frecvente dezastre naturale, inundaţii, secete, uragane, rezultând în recolte reduse, multe specii biologice dispar ", - spune el.

Pericolul ecologic al consumului de combustibil nelimitat este gata să recunoască şi businessul însuşi. Directorul executiv al Zero Carbon Britain Pole Allen este sigur că vârful extragerii de petrol şi schimbările climatice sunt lucruri interdependente. "Ele sunt legate prin dependenţa de combustibili fosili. Depăşirea aceastei problemă este posibilă, dacă vom scăpa de petrol ca de combustibil. Când vom începe să reducem emisiile de CO2 în următorii 100 de luni, numai atunci vom putea evita o catastrofă ", - spune top managerul.

Spre stabilitate locală

Fondatorul mişcării de tranziţie – Transition Movement sau Transition network - a devenit Rob Hopkins , profesor de permacultură în Colegiul Kinsale din Irlanda. Sub conducerea lui, într-un oraş mic irlandez Kinsale, Irlanda, în 2005, a fost lansat un proiect studenţesc neobişnuit, bazat pe principiile de permacultură. La baza permaculturii, care a devenit punctul de plecare în mişcarea ecologică socială, este designul spaţiului proiectat pe modele ecologice oportune.

În baza principiilor oraşelor-transition este o agricultură ecologică locală, utilizarea surselor curate de energie alternativă, dezvoltarea economiei locale, transportul local curat, susţinerea diverselor iniţiative şi proiecte, dezvoltarea diferitor forme de asistenţă reciprocă, utilizarea comună a resurselor (lucrurilor, pământului), planificarea colectivă a dezvoltării urbane, comunităţilor locale, şi multe altele.

Astăzi, mişcarea socială, care reprezintă o comunitate de oameni ce tind să schimbe viaţa lor şi locul de reşedinţă conform principiilor ecologice, se dezvoltă activ în Suedia, Danemarca, Germania, Franţa, Spania, Italia şi Ţările de Jos, inclusiv Statele Unite. Scopul proiectelor transition - scăparea comunităţii de o problemă dublă - schimbările climaterice (climate change)şi dependenţa de petrol (peak oil).

Modul de gândire "transition" devine o tendinţă tot mai populară. Oricine îl poate sprijini, folosind, de exemplu, lămpi de economisire a energiei, aerul condiţionat în regimul de economie, renunţând la produse din plastic, sortând gunoiul, folosind eco-pungi, când este posibil, transportul public. Oricine poate găsi ceva pentru sine. Mişcarea de tranziţie este o mişcare care vizează transformarea modului de viaţă al omului în scopul creării economiei locale şi protecţiei naturii.