Tratament cu cenuşă (Partea I)

Cărbunele de lemn a fost folosit ca medicament, din cele mai vechi timpuri. În prezent medicii recomandă folosirea cărbunelui activat pentru purificarea apei de contaminare radioactivă, el poate fi de asemenea, utilizat împotriva deochiului, tusei, durerilor de rinichi, ficat, etc. Cărbunele din material vegetal preparat în condiţii casnice, este foarte util.

În Rusia, pentru tratarea multor boli, s-a folosit cenuşa din cuptor. Cărţile medicale vechi, recomandă tratamentul cu cenuşă a vînătăilor, bolilor de ochi, bolilor din copilărie. Cenuşa se lua din trei cuptoare (din casă, baie şi bucătărie), iar în cazuri mai complicate – din şapte, inclusiv ale vecinilor. Acest lucru se făcea dintr-un simţ practic, deoarece în diferite case se făcea focul cu lemne din copaci de diferite soiuri, amestecînd cenuşa din 3-7 cuptoare, se atingea efectul terapeutic maxim. Se folosea cenuşa uscată şi cea diluată cu apă şi ulei, într-un raport de 1: 1: 1 şi de asemenea, apa din cenuşă. Apropo, "tratamentul cu cenuşă" nu are contraindicaţii şi spre deosebire de medicamentele chimice, este potrivit pentru toată lumea.

La urticarie, în mod regulat, de două sau de trei ori pe săptămînă se spală corpul cu apă de cenuşă: 1/2 cană de cenuşă din arborii de specie foioasă (mesteacănul este cel mai bun) se fierbe în 2 litri de apă, se scoate imediat de pe foc, apoi se lasă timp de o zi.Perfuzia pură se toarnă cu grijă, filtrată prin mai multe straturi de tifon sau de bumbac şi se pune la loc rece. Înainte de utilizare, extractul se diluează cu apă la temperatura camerei, într-un raport de 1: 1.

La ulcerele venoase se cerne 500 g de cenuşă de mesteacăn sau de tei, se amestecă cu 5 litri de apă clocotită, se infuzează pînă la răcire de 35-37 de grade, iar apoi piciorul sau braţul bolnav se plasează pentru o jumătate de oră în soluţie, apoi se scoate şi fără ştergere, se usucă la aer. Dacă ulcerul este situat pe trunchi, atunci de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, faceţi comprese din tifon pliat de patru - şase ori îmbibat în infuzia corespunzătoare. Ar trebui să păstraţi compresa pe locul afectat 2 ore. Odată ce cenuşa începe a trage puroiul, ulcerul ar trebui să fie curăţat cu tinctura din galbenele diluată (o lingura de infuzie de tinctură de la farmacie la 0,5 cană de apă).

Pentru reumatism sunt eficiente băile de cenuşă. Se amestecă în părţi egale apa şi cenuşa de mesteacăn, se fierbe într-un vas emailat timp de 10-15 minute, se lasă timp de o zi, apoi 1 litru de soluţie curată se toarnă în cada cu apa, de temperatura 32 de grade. Durata băii -10-15 minute.După procedură, corpul se şterge cu un prosop foios sau gofrat.

La spasme, dureri de picioare, transpiraţie crescută, distonie vegetativă, tulburări circulatorii, afluxuri de sînge la menopauză, un amestec de 1/3 cană de sare şi 2/3 cană de cenuşă de mesteacăn se toarnă în găleată emailată şi se umple cu 6-7 litri de apă caldă, se amestecă bine şi nu se filtrează. Se încălzeşte la temperatura corpului şi pe 15-20 de minute picioarele se pun în găleată. Acoperiţi genunchii cu un cearşaf sau prosop.

La bolile din cavitatea bucală, ca pulbere pentru dinţi, utilizaţi cenuşa bine cernută.
Puteţi dilua cenuşa cu apă într-un raport de 1:1. Acest remediu va ajuta să vă păstraţi dinţii şi gingiile sănătoase, chiar şi la o vîrstă înaintată.
Iar într-o zi fierbinte de vară, setea poate fi potolită cu apă: jumătate de cană de apă se toarnă într-un sac de pînză care se clăteşte foarte bine cu apă. O parte din cenuşă se dizolvă. Cenuşa rămasă se pune într-un borcan cu apă (1/4 de cană de cenuşă la 2 litri de apă) apoi se lasă timp de o zi şi se diluează cu apă fierbinte într-un raport de 1:3 şi se bea.

Proprietăţi de vindecare ale "medicamentului negru" depind de lemnul din care acesta este preparat. Cărbunele cel mai util - fagul şi mesteacănul. Apoi, în ordinea descrescătoare, urmează lemnul de pin, tei, stejar, molid, arin, plop. Se recomandă să utilizaţi lemnul copacilor nu mai în vîrstă de 50 ani.

În cazul de intoxicare cu produsele lactate (smîntîna, iaurt, unt), precum şi cu supele înăcrite, legume, administraţi 1/4 de lingură de cărbune în 1/4 cană de apă de trei sau patru ori pe zi.

La hepatita, se ia o ceaşcă de lapte cald cu o linguriţă de praf de cărbune (de preferinţă din mesteacăn).

La dizenterie, diaree se amestecă o linguriţă de cărbune din mesteacăn tocat într-un pahar de vin roşu şi se bea repede. Repetaţi zilnic pînă la sfîrşitul simptomelor.

La alergie, de trei-patru ori pe zi, cu o oră înainte de masă, se efectuează tratamentul cu pulbere din cărbune. Cursul durează 2 săptămâni, schema de tratament este următoare: prima săptămînă creşte treptat cantitatea de cărbune administrat, de la prima doză pe vîrful unui cuţit pînă la o linguriţă a 4-5 zi de tratament, timp de 2-3 de zile, se ia o linguriţă de trei ori pe zi, apoi doza se reduce treptat.

La bolile de rinichi, ficat, pancreas, ateroscleroză, obezitate, după doze mici de radiaţii (radioterapie), chimioterapie, se ia cărbunele activat dizolvat în 1/2 linguriţă, de două sau de trei ori pe zi. Cursul de tratament durează 2 săptămâni.

Pentru a accelera eliminarea radioizotopilor, luaţi 1/8 linguriţă de cărbune zdrobit de două-trei ori pe zi, timp de o oră înainte de masă. În acelaşi timp, se face o clismă cu infuzie de curăţare din frunze de mesteacăn (o lingura la 0,5 litri de apă clocotită, se lasă timp de o oră, se strecoară şi se toarnă intr-o clismă de 2 litri).

La flatulenţă, cauzată de utilizarea verzei, cepei, ridichilor, napilor, bananelor, caiselor şi altor fructe şi legume, se ia 1/8 linguriţă de cărbune zdrobit, dizolvat în 1/4 cană de apă fiartă.

La flatulenţă, cauzată de utilizarea unor cantităţi mari de lapte, fasole, mazăre, se ia 1/8 linguriţă de cărbune, amestecat în ¼ cană de apă, de trei sau patru ori pe zi, pînă la sfârşitul simptomelor.

ATENŢIE! Cînd administraţi cărbunele este posibilă constipaţia, aşa că în timpul "terapiei cu cărbune" ar trebui să mîncaţi mai multe legume şi fructe care conţin fibre şi se bea mai mult lichid.

Din timpuri vechi, rănile se presărau cu cărbune, care neutralizează produsele de activitate ale agenţilor patogeni, toxinelor şi puroiului. Prin urmare, dacă rana supurează, clătiţi-o cu o soluţie antiseptică şi fără ezitare, presăraţi cu cărbune tocat. Acelaşi lucru trebuie făcut la rănile înlăcrimate, ulcere trofice, sau dacă se va deschide punctul de fierbere.