Trei mari trădări din istoria neamului

Cum ar fi arătat oare istoria fără trădători și trădări? De la Burebista la Alexandru Ioan Cuza istoria noastra e presărată cu evenimente tragice, în care rolul principal a fost jucat de personaje fără scrupule care, prin josnicele lor fapte, au schimbat mersul istoriei și soarta poporului.

Burebista. În vremea lui Burebista, care a domnit pe la jumătatea secolului I î.Hr., statul dac a ajuns în culmea puterii sale. În urma victoriilor repurtate de acest rege, statul dac - cu capitala la Argedava - a ajuns să se întindă pe un teritoriu imens, cuprins între Alpii nordici, Munții Balcani, Marea Neagra și Nistru. Pînă și impăratul roman Cezar se temea de marea putere a regelui dac și, în jurul anului 44 î.Hr., pregătea un razboi împotriva lui. A murit însă – asasinat - înainte de a apuca să pornească spre regatul dac.

Si, la puțin timp după aceea, tot unei conspirații i-a căzut victima și Burebista. Nobilii nemulțumiți de puterea și autoritatea sa au complotat pentru a-l înlătura. Odată cu dispariția lui, imensul regat dac s-a destrămat, spărgîndu-se în mai multe bucăți pe care cei care uneltiseră spre a-l doborî pe Burebista și le-au împărțit între ei.

Petru Rares. Domn al Moldovei în două rînduri, 1527-1538 și 1541-1546, Petru Rareș, fiu nelegitim al lui Ștefan cel Mare, a pierdut tronul celei dintîi domnii din pricina unui complot al boierilor. În 1538, Petru Rareș a văzut Moldova atacată simultan de turci, tătari și poloni. Inițial, soarta i-a fost favorabilă domnitorului. I-a infrînt pe tătari la Ștefănești și a încheiat un armistițiu cu polonii, cărora le-a înapoiat regiunea Pocuția (care făcea obiectul unor neînțelegeri rămase nesoluționate de multă vreme, între moldoveni și poloni; Petru Rares o ocupase în 1530).

Dar invazia turcească, sub conducerea lui Soliman Magnificul și care luase aspectul unei expeditii de pedepsire, nu a putut fi oprită. Iar domnitorul nu s-a putut bizui pe loialitatea boierilor și asta l-a făcut să piardă domnia. Boierii l-au părăsit pe domnitor, au refuzat să lupte și s-au închinat lui Soliman. Acesta a numit un alt domn (Ștefan Lăcustă) și a smuls Moldovei Tighina si Bugeacul.

Ioan Voda Viteazul. Ioan Voda Viteazul sau Ioan Voda cel Cumplit, era strănepot al lui Ștefan cel Mare. Unele cronici vechi îl prezintă ca pe un tiran, dar istoricii moderni îi fac un portret mai măgulitor, recunoscîndu-i marele merit de a se fi impotrivit turcilor și afirmînd că era foarte îndrăzneț si viteaz, fiind, de aceea, foarte iubit de soldați și de popor dar, din păcate, nu și de boierime și cler. Pentru numeroșii boieri intriganți, un domn cu o fire aprigă nu era un conducător comod.

El obținuse tronul Moldovei în 1572. În 1574, însă, turcii i-au cerut să dubleze suma plătită drept tribut. Ioan Voda a convocat Divanul și i-a convins pe boieri să se împotrivească cererii sultanului. Situația politică era de așa natură, încît voievodul n-a putut găsi alți aliați decît cazacii zaporojeni. Ioan Voda a pornit războiul împotriva turcilor. După un șir de victorii răsunătoare ale domnitorului moldovean, care l-au înspăimîntat pe sultanul Selim, acesta a trimis împotriva lui o armată alcătuită din turci cărora li se adăugaseră tătari și valahi. Aceștia din urmă doreau să-l înlăture pe Ioan Voda pentru a-i da tronul unui pretendent, Petru, frate cu domnitorul valah Alexandru.

Pîrcălabul Sucevei, Ieremia, despre care se spune ca ar fi fost plătit de dușmani cu 30.000 de galbeni, l-a trădat pe domnitor. Ioan Voda a pornit împotriva otomanilor. Poate ar fi avut, totuși, șanse să învingă, dacă n-ar fi survenit o a doua și apoi o a treia trădare. În ajunul bătăliei, o parte dintre boieri, avîndu-l în frunte pe marii vornici Murgul și Bilăi, au trecut de partea turcilor, iar a doua zi, cînd se dădu semnalul atacului, "Boierimea moldoveană, în frunte cu Ieremia Pîrcălabul, plecă steagurile și, punînd cușmele în vîrful sulițelor și săbiilor, trecu și ea de partea dușmanului". Lupta a fost cumplită. Nemaiputînd rezista asediului, din pricina lipsei de apa, Ioan Vodă a hotărît să se predea, pentru a păstra viața oștenilor săi. Odată ajuns în cortul căpeteniei turcilor, Ioan Voda a fost înjunghiat, apoi i s-a tăiat capul, iar trupul lui, legat de doua cămile, a fost rupt în bucăți. Ostașii care rămăseseră alături de el au fost măcelariți.

Sursa: moldovenii.md