Un belarus a devenit căpetenia unei haite de lupi și le ţine în curtea sa

 

 

"Când eu voi elibera lupul, nu vă îndepărtaţi, - spune Dima, mărunțind trahee de vită congelată cu toporul. - Lupii mei au crescut alături de oamenii din vârsta de două săptămâni și, prin urmare, vă percep ca pe lupi, noii membri ai haitei. Şi cum ei pot afla ce loc ocupaţi în ierarhia lor? Corect, ei pot afla acest lucru numai cu ajutorul dinților. În timp ce căpetenia, adică eu, nu permite acest lucru, ei vor fi pașnici. Şi mai am şi carne, lupului nu-i pasă de dvs. ... Ei bine, sunteţi gata? - Dima se apropie de voliera și ridică ușor ușa cu zabrele. - Înainte, haita!".

 

 

Raionul Rossonski, marginea statului Belarus, densitatea populaţiei: 3-4 persoane pe 1 kilometru pătrat, pe scurt, colţ uitat de lume. Locul cel mai îndepărtat aici - rezervația naturală "Krasnîi Bor": lacuri, mlaștini și păduri. Alături de rezervaţie - satele pe jumătate goale, la trei case dărăpănate una întreagă. În unul dintre aceste sate izolate, în apropierea râului, trăiește biologul Dimitrie Şamovici.

Mai mulţi ani la rând, casa lui de lemn în mod regulat este vizitată de oaspeții din întreaga lume: germani, francezi, fotografii britanici, regizorii filmelor documentare și artistice. Oamenii vin aici pentru a viziona fauna sălbatică. Dima s-a împrietenit cu ea. De exemplu, în curtea lui trăiesc lupii.

 

 

Lupii au apărut la Şamovici aproximativ cu 8 ani în urmă. Atunci, el abia s-a mutat în raionul Rossonski după absolvirea aspiraturii la Institutul de Zoologie al Academiei Naţionale de Ştiinţe din Belarus și intenţiona să se implice în dezvoltarea ecoturismului. La cătunul din gospodăria silvică unde trăia Dima, s-au adăpostit un lup şi un urs. Lupul era un animal hazliu: când turiștii pierdeau vigilența, el se strecura printre ei şi le muşca de locuri moale. Nu a durut, dar oamenii se speriau. Lupul a încetat să se sperie oameni si acest lucru i-a pus capăt zilelor. Într-o zi el a fugit, a ajuns în următorul sat și a început acolo să exploreze curţile. Firește că dințatul a fost împușcat.

 

 

Mai târziu au mai fost încă cinci lupi. Și fiecare are propriul destin. După mai mulți ani de încercări de a îndrepta lumea cu spatele Dima Şamovici a înţeles că despre nici o dezvoltare a ecoturismului în cadrul organizației interesate, în primul rând, în dezvoltarea vânătoarei, nici nu poate fi vorba. El a decis să acţioneze de la sine, a rugat să i se predea animalele, totuna, nimeni nu avea nevoie de ei. Însă pentru ca biologului prea inteligent să-i treacă pofta, toate animalele au fost împușcate.

 

 

Dar se pare că lui Şamovici i-a fost destinat să trăiască printre lupi. Astăzi, într-o volieră, situată lângă casa lui, trăiesc trei lupi: masculii Boi și Ter și femela Daia. El a luat fiecare animal de pui orb, l-a crescut şi a devenit pentru el "o familie".

 

 

Când Dima se apropie de volieră, lupii încep să aleargă lângă zăbrele. Şamovici apropie mâna, iar lupii încep să se lupte între ei pentru dreptul de a-o linge. Lupul Boi aproape imediat, cu un urlet, doboară pe pământ un alt lup, mai calm, Ter și apucă botul lui în dinți. Ter lasă urechii în jos, rabdă. Schelălăie. Dar, de îndată ce lupul mai puternic îi dă drumul, din nou luptă pentru un loc lângă căpetenia.

Dima le mângâie, zbârlind boturile păroase. 

 

 

La plimbare se duce lupul Tera, și nu pentru faptul că el este cel mai blând. De îndată ce lupul părăseşte voliera, el nu fuge departe și începe să studieze curtea. Ceilalţi doi lupi rămaşi,observă în linişte membrul haitei. Dacă ar fi eliberat Boi, Ter, lăsat singur fără prietenul care îl terorizează în mod constant, ar desface cușca în zece minute. Iată ce relaţii ciudate.

 

 

Când Dima eliberează lupul, femeii și câinii se închid în casă. Pur şi simplu. Pentru orice eventualitate.

 

 

"În general, lupul este un animal inteligent, el nu intră în conflict din proprie dorinţă, - relatează Şamovici. - Dar fotografii sunt diferiţi: unul s-a îndepărtat de mine la o distanță de cincizeci de metri, a flutura cu camera, a strigat ... Dar crede-mă, acest om a avut de suferit atunci când lupul l-a prăbușit jos în zăpadă și l-a presat ușor. "

 

 

- Măcar o dată, atunci când te-ai plimbat cu lupii, nu te-ai alarmat pentru viața ta?

- Credeţi-mă, de îndată ce această alarmă va surveni, lupii vor fi împuşcaţi - în vocea căpeteniei haitei de lupi nu se simtă nici o îndoială.

Astăzi Dmitri Şamovici îşi câştigă existenţa, găzduind eco-turiștii. După cum s-a dovedit de persoane cointeresate nu poate scăpa de multe ce sunt. Se pare că mulţi străini vin la noi nu pentru a se scălda în băi, a bea vodcă și a împuşca creaturi forestiere, ci pentru a explora ... ciuperci în pădurile virgine din Belarus! Sau pentru a stea ascunşi ore întregi într-un cort mic în așteptarea unui moment în care dimineața cocoșul de munte va toca.

 

 

Dima tratează afacerea lui în mod corespunzător. El a înregistrat agro-moşia lui și de mai mulți ani construieşte camere pentru oaspeți la etajul al doilea. Toate lucrările, de la instalații sanitare până la munca zugravului şi dulgherului, le face cu propriile sale mâini. Echipa de constructori angajaţi din muncitorii locali a fost dată afară imediat, lui Dima nu-i place lucrul făcut de mântuială. A aduce constructorii din oraşul Minsk este prea scump. În anul viitor vor fi gata 4 camere. Fiecare cu toaleta privată și duș.

"Ţin minte când străinii au refuzat să trăiască într-un hotel, deoarece comodităţile erau în hol, ci nu în număr, - explică grija excesivă faţă de clienţii Dima. - Este necesar să înțelegem că europenii au nevoie de servicii de nivel european".

 

 

Despre faptul că organizarea afacerii de turism la Dimitrie Şamovici corespunde realităţii, indică faptul că orarul vizitelor grupurilor de persoane, care doresc să-și petreacă timpul cu căpetenia haitei de lupi, este planificat pentru anul următor! Numărul copleșit de persoane care doresc sa vină aici urmează un interes științific sau pseudo-științific, și doar câteva vin din pură curiozitate...

 

 

Ne plimbăm cu un lup la marginea moşiei lui Dima. Cu animalul aflat sub tutela stăpânul vorbeşte: a obişnui un lup cu ordinele, spre deosebire de câini, este ireal, "El vine cu noi, pentru că suntem acum haita lui. Ca de exemplu, haita a mers aici şi eu am mers. Însă a învăţa lupul să aduci băţul sau să sari pe picioarele din spate nu veţi reuși niciodată. Ați văzut vreodată un lup în circ? Asta e!"

 

 

În depărtare se aude un urlet prelungit neîncetat. Boi și Daia sunt îngrijoraţi: unde e Tor cu căpetenia?

 

 

Prădătorii privaţi de drepturi

"Lupii în Belarus sunt prădătorii cei mai privaţi de drepturi, - consideră Dima. - Sezonul de vânătoare pentru ei este întotdeauna deschis - ia furcile, ucide și primeşte o recompensă".

Într-adevăr, există în țara de Belarus un astfel de câştig suplimentar: experții mers prin păduri în căutarea vizuinilor de lupi şi predau puii orbi pentru sacrificare. Și este egal: ai adus o piele de un lup matur sau de pui - recompensa va fi a ta.
 

 

 

"Însă nu faceţi din mine un ecologist, - ne roagă Dima,– toţi lupii nu pot fi salvați, înțeleg acest lucru. Și nici nu este nevoie..." 

 

 

 

 

"Problema constă în faptul că lupii mănâncă animale cu copite, iar acestea sunt trofee de vânătoare pentru care se plătesc bani buni. De multe ori în valută străină. Să spunem lucrurilor pe nume: omul pur şi simplu a anunţat o recompensă pentru capul unui concurent, - spune Dima. – Lupul obţine prada, riscându-și viaţa, ea este necesară pentru supravieţuire. Iar un turist străin împuşcă pentru distracție, atunci când porcul sălbatic vine la troacă. Asta e dreptatea".

 

 

 

Sursa: perunica.ru