MOLDOVENII.MD

Un drum lung al Moldovei de la noul Curriculum spre o Școală a viitorului

Sistemul nostru actual de învățământ are nevoie de reforme - este un fapt evident pentru toți - cât pentru profesori, atât și pentru elevii și părinții lor. De fapt, procesul de reformare a învățământului în Republica Moldova se desfășoară aproape în continuu. Din momentul proclamării Independenței și până în prezent, vedem că cu o regularitate de invidiat se implementează noi programe de studii, curriculumuri, se introduc sau se exclud anumite obiecte din programul școlar...doar că eficiența a tuturor acestor reforme lasă mult de dorit. Rezultatele eșuate a Bacalaureatului - 2014 sunt o bună dovadă a acestui fapt.

Curriculumul e nou, dar problemele sunt vechi

Cum nu dai, dar școala este o copie în miniatură a proceselor care au loc în societate. Aici găsim aceleași probleme - părinții-migranți, ce sponsorizează copiii săi, dar nu pot acorda destulă atenție educației acestora; salariile mici ale profesorilor și, respectiv, corupția; izolarea programelor de studiu de viață reală, agresivitatea copiilor, lipsa de fonduri pentru organizarea normală a procesului de învățământ, etc.

Prin urmare este clar că, spre exemplu, dorința autorităților de a evita cu orice preț corupția în timpul examenelor de bacalaureat, nu va duce la rezultatul dorit, chiar dacă pentru acest scop va fi mobilizată nu numai poliția, dar și toate structurile de forță ale republicii. Peștele, după cum se știe, de la cap se strică.

Dar autoritățile noastre nu se lasă de încercări pentru a schimba ceva în domeniul educației. Iată și acum, abia parlamentul a aprobat noul guvern, deja la cea de a doua ședință a Cabinetului de miniștri a fost pusă întrebarea cu privire la aprobarea unui nou curriculum, cu scopul de a face educația mai accesibilă și în același timp mai atractivă pentru elevi. Pentru a rezolva această problemă, chiar a fost creată o nouă structură specială - Agenția Națională pentru Curriculum și Evaluare. Proiectul va costa bugetului de stat circa 7 milioane de lei. Dar va aduce oare acesta rezultate dorite – nu se știe. Și nu e vorba că în Moldova nu există specialiști în acest domeniu, faptul e că abordarea educației copiilor nu poate fi separată de problemele societății în general. Deci, până ce ne rămâne cel puțin să nu împiedicăm apariția și dezvoltarea a noilor tendințe, precum a lăstarilor fragezi, a societății viitorului, și, respectiv, a noului sistem școlar, care se ivesc la moment.

Educație sau învățământ

Polemica despre cum ar trebui să fie o școală a viitorului e în curs de desfășurare activ în întreaga lume. Prin urmare în acest domeniu s-au acumulat o mulțime de idei și metode. Este adevărat că majoritatea lor susțin nevoia de o continuă informatizare a școlii, implementarea a celor mai recente tehnologii de învățământ on-line, crearea modelelor 3D pentru a produce experimentele chimice și fizice și de a explora lumea din jur. Mult mai rar auzim declarațiile cu privire la faptul că tehnologiile moderne în educație reflectă doar un aspect extern al său, iar adevărata rădăcină a problemei constă în pierderea valorilor adevărate ale educației. Iar aceasta este ceva mult mai mult decât pur și simplu o transmitere a cunoștințelor și abilităților, care permit producerea noilor ”specialiști” pentru piața forței de muncă.

Dacă școala se transformă într-un instrument al economiei sau al statului, societatea va obține, de fapt, doar funcționari publici harnici și oameni de afaceri de succes, ingineri și programatori calificați, dar va rămâne fără oameni educați. Și iată că aici se rădăcinește adevărata problemă a societății contemporane – ne-am obișnuit că economia e mai presus de toate. Dar, de fapt, economia este doar un mijloc pentru a atinge un alt scop – a promova evoluția civilizației. Totuși, nu numai cu pâine trăiește omul...

Înainte... spre trecut

E interesant faptul că tema educației este într-adevăr eternă pentru omenire. Încă cu 2 400 de ani în urmă, scriitorul, istoricul, omul politic și generalul militar Xenophon în monografia sa  "Amintiri despre Socrate" a expus punctele de vedere a mentorului și prietenului său pentru obiectivele și scopurile majore ale educației, care nu și-au pierdut relevanța și în ziua de azi.

Astfel, principala caracteristică pentru care ar trebui, în opinia lui Socrate, să distingem oamenii sunt abilitățile înnăscute: "Cine se știe pe sine: acela care știe doar numele său, sau acela care și-a aflat capacitățile, observându-se pe sine? – îl citează pe Socrate Xenophon. - Prin urmare, sarcina principală a profesorului este de a aduce la viață cele mai bune, cele mai profunde însușiri sufletești și mentale ale elevului prin studierea atentă a predispozițiilor și capacitatăților ale acestuia". Acest proces de promovare a abilităților personale Socrate îl numea ”a doua naștere”. El susținea că "adevărata cunoaștere nu poate fi încorporată în conștiința discipolului din exterior, ar trebui să crească din adâncul firii lui și cu ajutorul profesorului să iasă la lumină, ca Athena din capul lui Zeus".

Având în vedere această opinie competentă a gânditorului antic, devine evident că recursurile moderne de a învăța copiii unor capacități de autostudiere (adică de a-i învăța să învețe singuri, căci restul se poate "descărca de pe Internet"), ne spun despre o lipsa totală de înțelegere a cunoașterii umane ca atare. Practic pot fi însușite doar unele aptitudini speciale. Dar cunoștințele de bază, acumulate de omenire de mii de ani, cu o valoare intrinsecă se învață mult mai greu. Aceste cunoștințe nu pot fi atât de simplu preluate de pe Internet, și anume ele trebuie să fie predate la școală sau de către profesor personal pentru fiecare.

Școlarizarea la domiciliu

Desigur, e mult mai simplu să declarăm toate cele spuse mai sus o frumoasă utopie care nu are șanse pentru realizare în lumea modernă. Dar, în ciuda scepticilor, până în prezent s-a acumulat o vastă experiență de succes în ceea ce privește abordarea alternativă în domeniul educației copiilor.

În primul rând, trebuie să menționăm despre educația familială sau educația casnică. În Rusia deja a fost adoptată legea care reglementează susținerea familiilor (care au decis să-și învețe copiii de sine stătător) de către sistemul de învățământ. Deocamdată la noi în țară nu avem o bază juridică pentru acest tip de educație, dar, totuși, în Moldova e posibil de obținut permisiunea de a susține examene în regim extern.

Dacă copilul și părinții săi au destul curaj și răbdare pentru a trece prin perioada inițială extrem de dificilă a procesului de educare, ei neapărat vor fi recompensați. Copilul va învăța în mod independent  de a-și stabili obiectivele de învățământ și de a le atinge. Va învăța să caute, structureze și analizeze informația, s-o evalueze și organizeze. El va dobândi propriul său stil în realizarea activităților creative. El va învăța, de asemenea, să mențină ordine în camera mea, și să participe în alte activități casnice. Părinții, în același timp, se vor învăța să se aprofundeze cu adevărat în problemele și nevoile copilului, vor fi obligați să petreacă cu el mai mult timp. Ca urmare, părinții și copilul vor deveni mai uniți, mult mai îndrăzneți și independenți, se vor învața să se bizuie pe forțele proprii, vor deveni mai flexibili din punct de vedere psihic, vor deveni gata pentru schimbări în viață și abordări ne tipice în rezolvarea a diferitor probleme și sarcini.

În ceea ce privește pretinsa asocialitate a copilului rezultată din izolarea casnică - este doar un mit, pentru că în 99% de cazuri comportamentul asocial se formează anume în societate, și ca o reacție la aceasta. Dimpotrivă, fiind într-un mediu mai relaxat și psihologic confortabil, copilul scapă de multe probleme comportamentale care la școală, spre regret, sunt tipice și des întâlnite.

Școală alternativă

În lume există multe școli care practică abordări neconvenționale pentru educarea și învățarea copiilor. Pedagogia umană ia locul pedagogiei autoritare, ce nu și-a dovedit eficacitatea. Dacă elevul este obligat să învețe, se suprimă creativitatea sa. Scopul pedagogiei umane este de a crea un mediu în care ”înflorește” și se dezvoltă personalitatea, creativitatea, individualitatea. Un exemplu impresionant a acestei abordări este Școala lui Shetinin, situată în satul Tecos în regiunea Krasnodar, Rusia.

O caracteristică remarcabilă a școlii de la Tecos este faptul că majoritatea copiilor la o vârstă de 10-12 ani deja însușesc programa școlară. Aceste rezultate fenomenale au fost realizate datorită  unei tehnici experimentare ce se dezvolta minuțios timp de mai mulți ani, în care elevul se "aprofundă" în stratul informațional al domeniului, obiectului în cauză. Experiența profesorilor liceului arată că trecerea frecventă de la un obiect la altul, cum e practicat de sistemul tradițional de învățământ, împiedică însușirea calitativă a materialului, obosește copilul și reduce activitatea sa de căutare.

Primul principiu de bază a pedagogiei lui Shetinin este dezvoltarea morală și spirituală a fiecărui elev. Un alt principiu este perseverența în cunoaștere. Ceea ce în școlile obișnuite se numește învățătură, aici poate fi desemnată ca tenacitatea spre cunoaștere. A treia bază e munca, sau, mai precis - dragostea față de muncă, în toate formele sale. A patra bază educațională este o percepție a frumosului, aprobarea a frumosului în toate. Al cincilea principiu educațional de bază este o formare fizică bună pentru fiecare: și mic, și adult; și elev, și profesor; și fată și băiat.

În școală lui Shetinin nu există clase în sensul tradițional al cuvântului. Acestea reprezintă încăperi confortabile, unde elevii ca o familie mare se adună la masă și discută – despre matematică, chimie, literatură, ș.a. Shetinin consideră că omul trebuie să crească și să se educe în condiții naturale, ca în familie, de aceea în clasă în jurul mesei stau copii și de șapte și de treisprezece și de douăzeci de ani. Aici nu există elevi și profesori, există prietenii-elevi și prietenii-mentori. Trăiesc ca și cum într-o familie mare.

Un alt exemplu care spulberă idea tradițională în ceea ce privește educația, este Școala Summerhill, care a fost fondată în anul 1921 în Marea Britanie. Școala a fost înființată de către pedagogul englez Alexander Neill.
Potrivit spuselor despre Summerhill de către Comisia de Educație a Ministerului britanic, "această scoală este cunoscută în întreaga lume ca un loc, unde experimentul pedagogic s-a desfășurat într-un mod revoluționar, și unde gândurile publicate, bine-cunoscute și discutate ale directorului său sunt relizate în viață."

Summerhill a fost amenajat ca un internat, care ocupă o suprafață mare, cu patru clădiri principale și un parc mare. Neill a ales profesorii cu grijă, acordând o atenție deosebită faptului ca în afară de o calificare profesională aceștia să aibă un simț al umorului și un puternic simț al comunității - trăsăturile care ușurează adaptarea la sistemul din Summerhill. Neill a dat prioritate candidaților care știau să facă ceva cu mâinile, nu se fereau de muncă fizică și stiau să repare o ușă șubredă sau să astupe o gaură în perete.

Alexander Neill a fost un adversar principial al pedagogiei autoritare, în plus, considera că viitorul omenirii în întregime depinde de aceea, ce fel de profesori au copii. Dacă profesorii vor implementa pedagogia de suprimare, autoritară, omenirea niciodată nu va scăpa de război și crime. Ura mereu naște ură. "Singura cale este calea iubirii."

În cele mai bune tradiții ale școlii de vise aici nu se interzice de a chiuli, a se prosti și pierde vremea. Elevii sunt încurajați să participe activ în autoguvernare - adunările generale au loc de trei ori pe săptămână, și aici orice elev se poate exprima, de exemplu, ridica întrebarea despre dispariția unui caiet sau despre cel mai potrivit timp pentru oră de liniște. În clase pot învăța copiii de toate vârstele - administrația școlii nu vrea ca cineva să fie nevoit să se adapteze la standardele altor oameni. Școala funcționează și în ziua de azi, și se bucură de o popularitate imensă în întreaga lume.

La fel de celebră e și Școala Waldorf, înființată în 1919 în Germania. La început a fost o mică instituție de învățământ pe lângă fabrica de tutun, care a reușit să devină ceea, ce astăzi mulți își doresc mult să devie - nu doar o școală, ci o întruchipare a doctrinei, un model.
Aici copiii nu ”tocesc”, ci parcă repetă în miniatură calea dezvoltării sociale. Istoria, de exemplu, se predă inițial prin legende și mituri, apoi - prin povestirile biblice, iar epoca modernă este studiată doar în clasele de liceu. Toate obiectele sunt strâns legate: materialul matematic s-ar putea fi repetat și fixat într-un dans. În școala Waldorf nu există sancțiuni dure și evaluări prin note, nu există manuale obișnuite. La moment, în cadrul acestui sistem funcționează aproximativ o mie de școli și două mii de grădinițe în întreaga lume. Apropo, la Chișinău avem, de asemenea, două grădinițe și un liceu ce funcționează pe baza acestui sistem.

Recunoaștere la nivel mondial au câștigat, de asemenea, și școala belgiană Dekroli, școlile americane Dalton și Quest to learn, școala canadiană Alfa Alternative School și multe altele.

Este de remarcat faptul că toate aceste proiecte educaționale au fost implementate cu un sprijin minim sau, în general, fără orice sprijin din partea statului. Promovarea lor a fost prerogativa inițiativei personale a educatorilor și a societății civile. La noi conceptul de societate civilă este perceput mai degrabă ca o ficțiune, ceva adus de departe, dar, în realitate, prin eforturi comune, oamenii pot realiza schimbări majore.

Și până când societatea noastră nu va acumula o masă critică de oameni care sunt într-adevăr gata de a face ceva, nici un fel de schimbări nu se vor produce.

Ian Coraus.