Un moldovean a mers cu autostopul în jurul Mării Negre timp de 21 de zile (FOTO)
Vă propunem un interviu cu un om deosebit, Serghei Vrabii, care își petrece vara altfel. El are la activ două călătorii neordinare și poate unice. Vedeți și singuri…
- Serghei, unii conaționali de-ai noștri de peste hotare, timp de 21 de zile au urmărit postările Dvs. pe FB. Atenția lor, inclusiv a jurnaliștilor de la Ecology.md, a fost atrasă de această călătorie neordinară, a doua la număr. Data trecută, împreună cu un grup de tineri, ați străbătut Moldova pe jos de la Nord la Sud, iar de data aceasta ați decis să mergeți în jurul Mării Negre și ați făcut-o singur – cu transportul de ocazie. Este extraordinar, mai ales pentru mulți angajați prin birouri, care își permit în concediu doar să meargă la mare sau la vilă. Dar puțini se aventurează într-o asemenea călătorie. Ce v-a determinat să faceți acest pas?
- De regulă, în primele călătorii cineva te inspiră. Apoi, devine o pasiune, un mod de viață. Cel puțin, în timpul liber. Au am dorit demult să vizitez Georgia, Turcia, țări cu o cultură diferită de cea a Moldovei și am decis deja să merg pe tot litoralul Mării Negre. Am ales transportul de ocazie, pentru că acesta reduce substanțial cheltuielile și sporește imprevizibilitatea călătoriei, permite să faci cunoștință cu diferiți oameni și să ajungi în situații interesante. Autostopul este un risc, dar aceste risc este plata pentru aventurile de neuitat.
- Povestiți-ne pe scurt despre rută. Care a fost itinerarul inițial și dacă v-ați abătut de la el? Ce țări ați vizitat în timpul călătoriei?
- Sincer, nu am stabilit vreo rută. Eu știam că doresc să vizitez Istanbulul și Tbilisi, iar restul le-am lăsat la voia întîmplării. Desigur, nu e corect, dar în schimb, nu m-am abătut de itinerar, pentru că acesta nu a existat. Am vizitat România, Bulgaria, Turcia, Georgia, Rusia și Ucraina. Cel mai mult timp am stat în Turcia – 10 zile. Da, au fost multe locuri neobișnuite, în special, plajele neturistice cu puțini oameni, apă curată și liniște. E vorba despre casele localnicilor, în care am avut fericirea să stau. În fiecare zi cunoșteam oameni noi. Deși am avut puțin timp pentru comunicare, am reușit să devenim prieteni, să vorbim despre toate, să facem schimb de contacte, să beau un ceai și să mănînc cîte ceva pe drum.
În Bulgaria, spre exemplu, am ajuns împreună cu trie tineri. Ne-am luat de vorbă. Am vorbit cîte puțin în engleză și în rusă. În final, am mers cu ei pe o plajă, unde ei își petrec toată vara. Acolo era fain, iar oamenii s-au dovedit a fi foarte interesanți. M-am odihnit bine. În Istanbul l-am întrebat pe un tînăr drumul, iar în cele din urmă, ne-am împrietenit, el mi-a propus să înnoptez la el acasă. S-a dovedit a fi stomatologi și mi-a înălbit gratuit dinții în clinica lui. În aceste țări mi-am făcut mulți prieteni, în pofida faptului că nu ne înțelegeam întotdeauna. Din păcate, nu pot povesti despre toți, pentru că sînt zeci de istorii aparte, dar toate sînt uimitoare și le sînt foarte recunoscător acestor oameni.
- Unii conaționali de-ai noștri își făceau griji pentru Dvs., scriau să aveți grijă. E și firesc, pentru că erați în alte țări, cu culturi diferite. Au fost, într-adevăr, motive de îngrijorare, ați avut moment neplăcute sau neprevăzute?
- Ca să ai neplăceri, trebuie să le cauți, iar eu nu le-am căutat și totul a fost bine. Cel mai greu a fost să stau pe marginea drumului și să opresc mașinile, iar în Turcia era foarte cald. În Turcia, am uitat telefonul în mașina unor băieți din Siria, cu care am mers. Am încercat să sun la numărul meu, dar nu am reușit. Ei mi-au scris mesaje pe Facebook și eu am început să caut Internet pentru a face legătura cu ei. Nu erau în rețea. Căutînd acces la Internet, am cunoscut un tînăr, care mi-a ajutat să mă orientez în oraș și am decis să apelăm la poliție. Am pierdut cîteva ore, în schimb mi-am făcut încă un prieten. În Istanbul, o femeia m-a dus la poliție să verifice dacă nu am bombă în rucsac. A fost amuzant. De cîteva ori, noaptea mă prindea în locuri nepotrivite pentru somn, dar eu aveam cortul, căutam un loc dosit și dormean acolo. În Turcia, în special, dormeam în cort, pe malul mării.
- Și cel mai interesant… Vă era dor de casă, de țară și de oamenii dragi?
- Nu aveam cînd să mă plictisesc, eram într-o lume nouă. Deși călătoream singur, eu nu simțeam singurătatea. Comunicam mai mult decît acasă. Dar, desigur, îmi era dor de oamenii dragi. La finele celei de-a treia săptămîni, deja mi-era dor de casă, deoarece începeam să obosesc.
- Și la final, aș dori să vă întreb ca pe un călător cu experiență, care a mers cu autostopul multe mii de kilometri, să le dați cîteva sfaturi cititorilor noștri, în cazul în care vor dori să repete experiența Dvs. Ce le-ați recomanda pentru călătoria cu autostopul în alte țări?
- Nu sînt un călător experimentat, mai degrabă, norocos. Cel mai important lucru pe care l-am înțeles a fost că trebuie să fiu în formă în fiecare zi, să fiu bine dispus, sociabil și binevoitor și atunci totul va fi bine. Este foarte bine să practici în fiecare zi niște exerciții fizice, atunci te simți mult mai bine și nu te doare spatele de la rucsac. Dacă nu merge ceva după plan, nu trebuie să fiți nervoși și să vă grăbiți. În zilele cînd nu mă grăbeam, parcurgeam cel mai mult. Important să simțiți plăcere din fiecare moment al călătoriei.
Vladislav Sanduleac
157