Un om bine crescut ține cont de ceilalți
Sunt convins, de exemplu, că adevărata educație se manifestă în primul rând acasă, în familie, în relația cu cei apropiați.
Dacă un bărbat pe stradă lasă în fața lui o femeie necunoscută (chiar și în autobuz!) și chiar îi deschide ușa, dar acasă nu o ajută pe soția obosită să spele vasele – el nu este un om bine educat.
Dacă este politicos cu cunoscuții, dar cu cei de acasă se enervează din orice motiv – el nu este un om bine educat.
Dacă nu ține cont de caracterul, psihologia, obiceiurile și dorințele celor dragi, el nu este un om bine educat. Dacă, ajuns la maturitate, consideră firească ajutorarea din partea părinților și nu observă că ei înșiși au nevoie de sprijin – el nu este un om bine educat.
Dacă pornește tare radioul sau televizorul, sau pur și simplu vorbește tare atunci când cineva în casă învață sau citește (chiar dacă sunt copiii lui mici), – el este un om needucat și niciodată nu-și va crește copiii educați.
Dacă îi place să glumească pe seama soției sau a copiilor, răneându-le demnitatea, mai ales în fața altora, atunci el (iertată-mi fie expresia!) este pur și simplu nechibzuit.
Un om bine crescut este acela care dorește și știe să țină cont de ceilalți; acela pentru care politețea nu este doar un obicei ușor, ci o sursă de plăcere. Este cel care este la fel de politicos atât cu cei mai în vârstă, cât și cu cei mai tineri – indiferent de poziția lor.
Din „Scrisori despre bine și frumos” – D. S. Lihaciov






ABONAȚI-VĂ