Un trib neobișnuit din Brazilia ‒ tribul indienilor piraha

/ Vizionări: 19008

În preajma rîului Maisi din Brazilia locuieşte un trib neobişnuit ‒ tribul indian piraha. Duc un mod de viaţă cu totul special, au și o religie proprie.

 

Scriitorul și fostul misionar, Daniel Everett, a locuit 30 de ani printre piraha. În acest răstimp, el a pierdut credința în valorile umane ale lumii moderne.

 

Indienii «au interzis» construcţia centralei hidroelectrice în Brazilia
Indienii «au interzis» construcţia centralei hidroelectrice în Brazilia

Oamenii care nu dorm

Ce-şi spun oamenii unul altuia, cînd merg la culcare? La diferite culturi doleanţele sună, desigur, în mod divers pretutindeni însă ele exprimă speranța vorbitorului că acel căruia îi sînt adresate cuvintele, va dormi dulce, va vedea în vis fluturi roz și se va trezi dimineața odihnit şi plin de puteri. În limba piraha "Noapte bună" sună astfel "Sa nu îndrăzneşti sa hospeşti! Aici sînt șerpi peste tot!

Cei din tribul piraha consideră că somnul este dăunător. În primul rînd, somnul te face slab. În al doilea rînd, în vis tu ca şi cum mori și te trezeşti un pic altă persoană. Iar problema nu constă în faptul că această persoană nouă nu-ţi este pe plac – ci că încetezi să mai fii tu însuți, dacă vei dormi prea mult și des. Și, în al treilea rînd, aici într-adevăr sînt foarte mulţi şerpi.

Aşa că, piraha nu dorm noaptea. Ațipesc pentru 20-30 de minute, rezemîndu-se de peretele colibei de palmier sau ghemuiţi sub un copac. Iar restul timpului pălăvrăgesc, rîd, meşteresc ceva, dansează în jurul focului și se joacă cu copiii și cîinii. Cu toate acestea somnul le schimbă încet-încet aspectul celor din tribul piraha – fiecare dintre ei își amintește că înainte în locul lui au fost alte persoane.

"Aceea erau mult mai mici, nu știau cum să facă sex și chiar se hrăneau cu lapte de la sîni. Apoi toți acei oameni au dispărut undeva, iar acum, în locul lor sînt eu. Iar dacă eu nu voi dormi mult, este posibil să nu dispar. Atunci însă, cînd constat că trucul nu a mers și m-am schimbat din nou, îmi iau un alt nume"... În medie un piraha îşi schimbă numele o dată la 6-7 ani, iar pentru fiecare vîrstă există numele corespunzătoare acesteia, astfel încît după nume se poate întotdeauna spune, despre cine este vorba: despre un copil, un adolescent, un tînăr, un bărbat sau un om bătrîn".

 

Oamenii fără ziua de mîine

Cisternă verticală pentru păstrarea și filtrarea apei de ploaie
Cisternă verticală pentru păstrarea și filtrarea apei de ploaie

 

Este posibil ca anume o astfel de viață, în care somnul de noapte nu împarte zilele cu inevitabilitatea unui metronom a şi permis piraha să stabilească o relație foarte ciudată cu categoria timpului. Ei nu știu ce înseamnă "mîine" și ce este "astăzi", și, de asemenea, se orientează prost cînd vine vorba de "trecut" și "viitor". Aşadar, fără nici un fel de calendare, numărare a timpului și alte lucruri convenționale pentru noi, despre care piraha nu știu nimic. De aceea ei niciodată nu se gîndesc la viitor, ei pur și simplu nu știu cum să o facă.

Everett a vizitat pentru prima oară tribul piraha în anul 1976, cînd despre piraha nu se cunoştea nimic. Iar lingvistul, misionarul și etnograful a avut primul șoc, atunci cînd a văzut că piraha nu fac rezerve de mîncare. Deloc. Pentru ca tribul, care duce, de fapt, un mod primitiv de viață, să nu se gîndească şi să aibă grijă de ziua de mîiine ‒ aşa ceva nu e posibil, conform tuturor canoanelor. Însă faptul rămîne fapt, piraha: nu stochează mîncarea, ei pur şi simplu o prind și o mănîncă (sau nu prind și nu mănîncă, dacă nu au noroc la vînătoare și pescuit).

Atunci cînd piraha nu au ce mînca, aceştia au o atitudine impasibilă faţă de acest lucru. Un piraha nu înțelege de ce trebuie să mănînce neapărat în fiecare zi şi încă de cîteva ori. Ei mănîncă nu mai des decît de două ori pe zi și de multe ori îşi organizează ei înșiși zile de post, chiar și atunci cînd în sat este foarte multă hrană.

 

Oamenii care nu ştiu de existenţa cifrelor

De ce construiesc brazilienii un turn colosal in mijlocul Amazoniei?
De ce construiesc brazilienii un turn colosal in mijlocul Amazoniei?

 

O perioadă îndelungată de timp munca misionarilor era un fiasco total în ce priveşte încercarea de a îndrepta inimile şi sufletele piraha către Dumnezeu. Să nu credeţi, piraha îi întîlneau binevoitori pe reprezentanții organizațiilor misionare catolice și protestante, îşi acopereau cu plăcere goliciunea cu pantalonii scurţi frumoşi şi mîncau cu interes compotul conservat în cutii. Dar cu aceasta comunicarea, de fapt, se şi încheia.

Nimeni aşa şi nu a reuşit să înţeleagă limba piraha. De aceea, Biserica Evanghelică din Statele Unite a făcut un lucru inteligent: a trimis într-acolo un lingvist tînăr, dar talentat. Everett era pregătit de faptul că limba se poate dovedi a fi dificilă, însă el a greșit: "această limbă nu era complicată, era unică. Nimic asemănător nu se mai întîlneşte pe Pămînt". Limba are doar 7 consoane şi trei vocale. Mult mai multe probleme apar vînd vine vorba de vocabularul limbii. piraha nu ştiu de noţiunea de pronume personale şi dacă au nevoie să arate în vorbire diferenţa dintre "eu", "tu" şi "ei", piraha folosesc stîngaci pronumele, pe care le utilizează vecinii lor indienii tupi (unicul popor cu care piraha contactează cît-decît).

Nu există vreo deosebire vădită între verbe şi substantive, în general toate normele cu care sîntem noi obişnuiţi, aici nu există, pentru că nu e nevoie de ele. Spre exemplu piraha nu înţeleg sensul cuvîntului "singur". Iată bursuci, ciori, cîini înțeleg, iar cînd vine vorba de piraha – nu. Pentru ei e o categorie filosofică atît de dificilă, încît oricine va încerca să-i explice unui piraha ce este aceasta, îi poate explica cu tot atîta succes şi teoria relativităţii.

Ei nu cunosc nici cifrele, respectiv nici să numere nu ştiu, limitîndu-se doar la două concepte: "cîţiva" și "mulţi." Doi, trei și patru piraha – sînt cîţiva, șase însă ‒ sînt, evident „mulți”. Dar ce numai un piraha? Doar este pur şi simplu un piraha.

E mult mai simplu să-i explici unui rus de ce e nevoie de articol înaintea cuvintelor, decît să-i explici unui piraha pentru ce să numere piraha, dacă un piraha e un piraha şi pe care nu e nevoie să-l numeri.

De aceea, piraha nu vor crede niciodată că ei sînt un popor mic. Ei sunt în total 300 de persoane, ceea ce este bineînţeles mult. Despre 7 miliarde este inutil să vorbeşti cu ei: 7 miliarde, la fel, e mult. Voi sunteţi mulţi și noi sîntem mulți, ceea ce e pur şi simplu minunat.

 

Oameni fără curtoazie

"Bună ziua", " cum vă merge?", mulţumesc", "la revedere", "scuzaţi", "poftim" ‒ o mulțime de oameni din întreaga lume mare folosesc aceste cuvinte pentru a arata cît de mult se apreciază unii pe alţii. Nici unul dintre aceste cuvinte nu sînt folosite de piraha. Ei și fără aceste cuvinte adresate unii altora, se iubesc și nu se îndoiesc că şi toți cei din jur a priori sînt bucuroşi să-i vadă. Politețea ‒ este copilul neîncrederii reciproce – sentimente, pe care piraha, potrivit lui Everett, nu le au deloc.

 

Oamenii fără rușine

 

Piraha nu înțeleg noţiunile de rușine, vinovăție sau resentimente. Dacă Haaiohaaa a scăpat peștele în apă este ‒ rău. Nu e pește, nu e cină. Dar ce are a face aici Haaiohaaa? El doar a scăpat peștele în apă.

În cazul în care micuţul Kiihioa l-a împins în apă pe Okiohkiaa este ‒ rău, pentru că Okiohkia şi-a rupt piciorul, iar acesta trebuie tratat. Dar asta s-a întîmplat, pentru că s-a întîmplat, atîta-i tot.

Chiar şi aici copii mici nu sînt certaţi şi ruşinaţi. Lor li se poate aduce la cunoştinţă că e o prostie să scoată cărbunii din foc, copilul care se joacă pe malul rîului va fi supravegheat şi ţinut să nu cadă în rîu, piraha însă nu ştiu să ocărască.

Dacă bebeluşul nu ia sînul mamei ca să sugă – atunci nimeni nu-l va hrăni cu de-a sila: el știe mai bine de ce nu mănîncă.

Dacă una dintre femei, a plecat la rîu pentru a naște şi nu poate naşte deja a 3 zi, umplînd cu ţipetele ei pădurea – înseamnă că ea nu vrea, de fapt, să nască, ci vrea să moară. Nu este nevoie să mergi într-acolo și să încerci să o convingi să nu facă acest lucru. Ei bine, soţul mai poate merge într-acolo – poate el va găsi argumentele necesare. Dar de ce încearcă să fugă într-acolo omul alb cu piesele de fier ciudate din cutie?

 

Oamenii care văd altceva

FENOMEN RAR: În unele oraşe din sudul Braziliei a nins pentru prima dată în peste 30 de ani
FENOMEN RAR: În unele oraşe din sudul Braziliei a nins pentru prima dată în peste 30 de ani

 

Piraha au surprinzător de puţine ritualuri și reprezentaţii religioase. Piraha știu că ei ca şi tot ce e viu ‒ sînt copiii pădurii. Pădurea este plină de taine... chiar dacă pădurea ‒ este un univers lipsit de legi, logică și ordine. Pădurea este locuită de multe spirite. Într-acolo pleacă toţi cei morţi. De aceea, pădurea ‒ e înfricoșătoare.

Însă frica unui piraha nu este nici pe departe frica unui european. Cînd ne este frică, ne simțim prost. Piraha, consideră că teama este pur şi simplu un sentiment foarte puternic, care nu este lipsit de un anumit farmec. Putem spune chiar că lor le place să se teamă. Odată Everett, trezindu-se dimineața, a văzut că întreg satul s-a adunat pe malul rîului. S-a dovedit că acolo a venit Duhul, care vroia să-i avertizeze de ceva pe piraha.

Ieşind pe plajă, Everett a constatat că mulţimea stătea în jurul unui spațiu gol și era speriată, dar ducea o discuţie destul de vioaie cu acest loc gol. La spusele tînărului lingvist: "Acolo nu e nimeni! Eu nu văd nimic", lui Everett i s-a răspuns că lui nici nu i se cuvine să vadă, pentru că spiritul a venit anume la piraha. Iar dacă acesta va avea nevoie de Everett, atunci i se va fi trimite personal un spirit.

 

Oamenii fără Dumnezeu

 

Tot ce s-a menţionat mai sus a făcut imposibilă munca de misionar în tribul piraha. Ideea unui singur Dumnezeu, de exemplu, nu prindea deloc la ei din motivul că piraha, cum am menţionat mai sus, nu au noțiunea de "unu" şi nici n-o înţeleg.

Informaţi fiind, cum că cineva i-a creat, de asemenea, era primită cu nedumerire. Ca să vezi, un bărbat atît de mare şi parcă nu prost nu știe cum se fac oamenii.

Istoria lui Isus Hristos în traducere în limba tribului piraha, de asemenea, nu a fost prea convingătoare. Noţiunea de "veac", "timp" și "istorie" pentru piraha sînt cuvinte fără sens. Ascultînd despre un om foarte bun, pe care oamenii răi l-au crucificat, bătîndu-l în cuie, piraha îl întrebau pe Everett, dacă a văzut acest lucru cu proprii ochi. Nu? Ori dacă a văzut Everett un om, care l-a văzut pe acest Hristos? Nici asta? Atunci cum poate el ști ce a fost acolo?

Trăind printre aceşti oameni mici la stat, pe jumătate flămînzi, care nu dorm niciodată şi nu se grăbesc nicăieri, care rîd permanent, el a ajuns la concluzia că omul este o creatură mult mai complexă decît spune Biblia şi că religia nu ne face nici mai buni, nici mai fericiţi. Doar odată cu trecerea anilor dînsul şi-a dat seama că de fapt el e cel care trebuie să înveţe de la piraha și nu invers.

 

Очень интересно! Необыкновенное племя в Бразилии

 

 

Sursa: vk.com