Usturoiul, leacul bun la toate

Usturoiul este una dintre plantele cu cele mai multe utilizări pentru sănătate. Dr. farmacist Ovidiu Bojor îl recomandă și ne explică la ce afecţiuni este indicat, în cărţile "Sănătate prin seminţe, legume și fructe" și în "Plante și miresme biblice".

Cura îndelungată cu usturoi se recomandă pentru scăderea și stabilizarea tensiunii arteriale. Preparatele pe bază de usturoi au efect bun atît asupra circulaţiei periferice, cît și asupra inimii. Pulsul devine mai rar și se regularizează. Se diminuează efortul cardiac și se ameliorează tulburările de ritm. Scade riscul de a face tromboză, varice și hemoroizi. Determină scăderea colesterolului din sînge și previne ateroscleroza. Are și acţiune antihemoragică. Este puternic antibacterian și, de aceea, este indicat nu numai în afecţiuni respiratorii (bronșite cronice, rinite, gripă, efizem pulmonar, tuse spastică sau convulsivă, astm bronșic, răgușeală, guturai), dar și în cazuri de diaree infecţioasă. Previne cancerul căilor digestive.

Se poate consuma ca atare, în mîncare, sau poate fi preparat ca mujdei. În ultima formă, are avantajul că uleiul pe care îl conţine protejează mucoasele gastrice de acţiunea iritativă pentru unii și elimină, pînă a doua zi, mirosul neplăcut. Dacă, totuși, mirosul persistă, se pot lua una – două tablete de cărbune medicinal. Te mai poţi clăti cu apă de gură și folosi o pastă de dinţi cu mentol. Există și capsule cu extract de usturoi, prin care poţi evita această problemă. Acestea sunt, cu precădere, indicate în hipertensiune și pentru prevenirea bolilor cardiovasculare.
O altă metodă de administrare a usturoiului, fără a avea neajunsul mirosului neplăcut, este următoarea: se curăţă un căţel de usturoi și se taie foarte mărunt. Se înghite cu o cantitate suficientă de apă.

Usturoiul este recomandat în plăgi infectate, ulceraţii, afte, candidoză bucală, în combaterea bătăturilor și a negilor, prin aplicaţii locale, timp de cel puţin o săptămînă. Se freacă zona afectată cu un căţel de usturoi tăiat în două. În tratamentul oxiurazei, se pot face clisme (20-30 g usturoi macerate timp de 2-3 ore într un litru de apă la temperatura camerei).

Tinctura de usturoi este și ea foarte eficientă. Se prepară după cum urmează: se pisează două căpăţîni de usturoi, peste care se toarnă 500 ml de votcă sau alcool de 70˚. Se lasă nouă zile la soare, după care se pune în sticle închise la culoare și se depozitează într-un loc uscat, ferit de lumină. Se iau cîte 10-15 picături în 50 ml de lapte sau ceai. Pentru eliminarea viermilor intestinali se iau cîte 30 de picături dimineaţa, cu 30 de minute înainte de masă, în cure de 15 zile. În reumatism, se fac frecţii cu tinctură diluată în apă.
Ca antimicotic, se fac aplicaţii locale cu o parte de tinctură diluată în două părţi de apă.

Usturoiul este una dintre cele mai vechi legume de cultură, cunoscută cu circa 5.000-6.000 de ani î. Hr. În Egiptul Antic, făcea parte din hrana lucrătorilor care ridicau piramidele și îi ajuta pe aceștia să reziste unui program dur de muncă.
În medicina tradiţională romînească, mamele frecau buzele copiilor cu un căţel de usturoi tăiat în jumătate, pentru ca aceștia să aibă forţă și să fie apăraţi de boli.

Usturoiul poate avea și contraindicaţii. Nu este bine să îl consumi dacă ai arsuri la stomac, tuse seacă sau sangvinolentă. Celor care au sensibilitate gastrică le poate provoca neplăceri, cum ar fi inapetenţa temporară, indigestia, senzaţia de vomă. Mamele care alăptează nu vor consuma usturoi pentru că gustul se va transmite în lapte.