Vata minerală: termoizolant letal

 Rezultatele multiplelor cercetări de substanțe care se folosesc în construcții atestă că unul dintre cele mai periculoase materialele de construcții pentru sănătate este vata minerală. Vata minerală se utilizează la izolarea termică și acustică a clădirilor de locuit pretutindeni. Elementele care intră în compoziția ei: fibrele minerale, rășina ce le lipește, care reduc permeabilitatea impregnării, provoacă la oameni boli serioase ale căilor respiratorii, ale ochilor și pielii. Constructorii evident că știu despre pericolul acestui material, dar continuă să-l folosească. Iar funcționarii publici trec cu vederea faptul că sănătatea locuitorilor caselor din vată minerală se află în pericol grav.

În prezent cea mai mare parte a pieții interne de materiale termoizolante o ocupă producătorii de vată minerală. Vata minerală, în special plăcile și panourile sandwich pe baza ei, e un termoizolant destul de popular în Rusia. Unde poți procura vată minerală? Oriunde. Vânzarea vatei minerale se realizează la orice piață de construcții, inclusiv pe site-uri specializate în internet. Vata minerală se utilizează la izolarea conductelor anexelor gospodărești sau ale caselor practic din toate părțile: pentru termoizolarea pereților casei (interiori sau exteriori), a fațadelor, plafoanelor, podurilor, mansardelor, lojelor, de asemenea pentru izolare acustică și fonică.

La moment pe piața din Rusia poți cumpăra vată minerală de la producători diferiți. Sunt mulți, inclusiv întreprinderile din Ucraina și Rusia, vata minerală se produce în astfel de orașe ca Jeleznodorojny, Kstov, Harikov etc. Există variate tipuri de vată minerală: cu folie de aluminiu, vată minerală acustică, în afară de asta, diverse articole pe baza ei: saltele din vată minerală cașerate,                    cordoane de izolare termică, panouri sandwich, plăci, cilindri, de asemenea ea se vinde în rulouri (rulate) etc. Vata minerală se produce de diferite dimensiuni și densitate.

Cu toate acestea, companiile de construcții străine, dar și multe din Rusia refuză să utilizeze vata minerală la izolarea termică a obiectelor lor. În primul rând, din cauza extinderii largi și a ieftinirii termoizolanților concurenți (fibre de silicați, polistiren expandat, poliuretan expandat, polietilenă expandată etc., de asemenea izolații pe bază de materii prime vegetale), în al doilea rând din cauza faptului că vata minerală dăunează grav ecologiei și sănătății omului.

Aroma morții

Despre precolul și daunele vatei minerale asupra sănătății omului și a mediului ambiant au început să vorbească relativ recent. Anterior se considera că vata minerală este un termoizolant ecologic inofesiv, neinflamabil. Aceste calități compensau faptul că prețul vatei minerale e mai mare în comparație cu alte materiale termoizolante. Actualmente se constată că securitatea vatei minerale, delicat vorbind, e exagerată. Studiile recente din medicină au demonstrat că în componența fibrelor intră elemente cancerigene, iar materialul ce le unește este rășina fenol-formaldehidică sau melamino-formaldehidice, care emană aldehidă formică liberă și fenol, substanțe extrem de toxice, în realitate substanțe otrăvitoare pentru organismul omului.

Fenolul foarte repede se absoarbe chiar și pe părțile pielii corpului uman fără leziuni. Aproape imediat după ce intră substanța în organism, fenolul începe să influențeze asupra creierului , provocând excitație de scurtă durată, posibil și paralizia centrului respirator. Chiar și dozele foarte mici ale acestui component provoacă la om tusea, durerea de cap, greața, slăbiciunea fizică. Otrăvirea mai gravă poate duce la leșin, insensibilitatea corneei, spasme, boli oncologice. La omenii care trăiesc timp îndelungat lângă sursa de fenol pot să se nască copii cu deficiențe fizice sau mentale.
În ceea ce privește aldehida formică, după unele studii, vata minerală emană pe oră 0,02 mg de acest component pe metru pătrat de suprafață a plăcii. Luând în considerare faptul că în clidirea de locuit sunt destul de multe surse ale acestei substanțe extrem de toxice (plăci din fibre de lemn, placaj etc.), de asemenea pătrunderea ei din aerul de afară, concentrația maximă admisă (0,05 mg/m3) de aldehidă formică este depășită de câteva ori.

Pentru a înțelege mai bine pericolul ecologic al acestei substanțe este de ajuns să te afli lângă întreprinderea din orașul Jeleznodorojny, care apraține unei mari companii renumite. Mirosul ce se emană de la întreprindere e destul de pătrunzător și neplăcut. Iar măsurările solului și ale aerului efectuate de ecologi au demonstrat o concentrație înaltă de fenol toxic. La unele tipuri de vată minerală, în special ieftine, se distinge aroma urâtă și otrăvitoare, care amintește mirosul de amoniac.

La întreprinderile care produc vată minerală lucrătorii trebuie să efectueze regulat examene medicale, în primul rând la otorinolaringolog, dermatolog, pneumolog, oculist. Adeseori la lucrători  se depistează boli ale pielii (dermatită) și ale părții anterioare ale ochiului, afecțiunea căilor respiratorii superioare (rinită, faringită, laringită). În SUA și Europa s-a realizat un studiu al mortalității printre lucrătorii întreprinderilor producătoare de vată minerală și fibre de sticlă. Se prezintă tendința de creștere a îmbolnăvirii de cancer pulmonar: cu cât mai îndelungat omul a lucrat în producția de vată minerală, cu atât mai mare e probabilitatea de a contracta această boală incurabilă.

De studiul proprietăților letale ale vatei minerale s-a ocupat și Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC) (International Agency for Research on Cancer (IARC)). În cadrul cercetărilor s-a stabilit pericolul extrem de grav al acestui material de construcții. În darea de seamă publicată de IARC vata minerală se numește o sursă gravă de boli oncologice http://monographs.iarc.fr/ENG/Monographs/vol81/mono81.pdf

Și în apă se îneacă, și în foc arde...

Vată minerală dăunează în mod special căilor respiratorii: praful de fibre după ce pătrunde în plămâni și se reține în ei, poate deveni cauza bolilor oncologice. Totul depinde de dimensiunile și forma fibrelor. Un pericol mai mare îl constituie particulele cu grosimea mai mică de 3 și lungimea mai mare de 5 microni. Aceasta se referă nu doar la vata minerală, dar și la fibrele de azbest, într-o măsură mai mică fibrele de sticlă, surse de particule minuscule, care pătrunzând în căile respiratorii nu ies odată cu fluxurile de aer expirat.

Situația se agravează prin faptul că vata minerală posedă înalte calități hidrofile. Dacă acest material se utilizează în zonele cu umiditate ridicată și cu variații de temperaturi semnificative, eficacitatea termoizolantă a vatei minerale se reduce considerabil. După 2-3 sezoane de umezeală puternică, îngheț, uscare, fibrele se rup și se transformă în putregai, care este suflată de vânt atât în interiorul încăperii cât și în exteriorul ei. De exemplu, dintr-o clădire cu nouă etaje seria 90 cu suprafața termoizolării de până la 1500 m2  în 25 ani de exploatare fluxurile de aer vor scoate de sub căptușeală circa 1875 kg praf de fibre.

Acest fapt nu doar mărește conductivitatea termică a vatei minerale, ci și intensifică efectele cancerigene asupra mediului ambiant. Conform studiilor recente în urma exploatării îndelungate a plăcilor, saltelelor, panourilor sandwich din vată minerală cu densitatea de 74 kg/m3 conductivitatea termică se intensifică de 2,8 ori, cu densitatea de 156 kg/m3 se mărește de 1,9 ori. Iar vântul care suflă cu intensitatea de până la 0,7 m/s mărește conductivitatea termică a vatei minerale cu 60%. Respectiv greutatea vatei minerale scade. Astfel coeficientul conductivității termice a vatei minerale  depinde de termenul exploatării ei.

Particularitățile și caracteristicile sus-menționate ale vatei minerale duc la crearea în interiorul pereților a unui mediu favorabil pentru rozătoare, mucegai, ciuperci, bacterii de putrezire. Oamenii care locuiesc în astfel de clădiri pot fi afectați de sufocare, tuse, alergie.

Mai mult decât atât, până nu demult producătorii de vată minerală afirmau că producția lor este neinflamabilă, de aceea nu prezintă pericol. Acesta e delicat vorbind un vicleșug. Desigur fibrele minerale singure nu ard, dar în plăci se utilizează substanțe ce le unesc: rășini formaldehidice inflamabile. De asemenea la fabricarea plăcilor, saltelelor și panourilor sandwich se utilizează adaosuri organice speciale pentru a reduce efectul hidrofil al materialului, ceea ce evident amplifică pericolul de incendiu. Focul încinge fluxurile de oxigen care pătrund între fibre spre sursa de aprindere. Martorii unor astfel de incendii susțin că vata de sticlă și cea minerală ard ca paiele, creând o temperatură atât de înaltă încât jetul de apă din pompa de incendiu se evaporă în aer, neajungând la foc. 

 

Sursa