Viaţa care nu are nici o valoare sau o scurtă poveste despre viaţa în Columbia (Partea II)

Cu interlocutoarea noastră - o femeie tânără şi frumoasă din Columbia cu numele rus Margarita - ne-am întâlnit în Germania, în aşezarea ecologică "Ziben Linden". Zece ani în urmă, înainte de absolvirea Universităţii din Bogota, ea a fondat o organizaţie care se ocupă de dezvoltarea durabilă a teritoriilor, conservarea biodiversităţii şi popularizarea cunoştinţelor din domeniul tehnologiilor ecologice. Povestea ei simplă despre viaţa în această ţară din America de Sud, m-a mişcat atât de profund încît am decis s-o înregistrez pe bandă şi s-o traduc în limba rusă.

- Cocaina, ca produs de extracţie, este mult mai puternic decât coca?

- Da. Şi aceasta este o problemă majoră. Iniţial, cocaina a fost inventată pentru a fi utilizată în medicină. Apoi, s-a descoperit că este un drog puternic şi Columbia a devenit centrul de producţie. Deci nu numai de creştere dar şi de producere. În acesta şi constă problema.

Un alt aspect se referă la problemele sociale , guvernul ş.a. La un moment dat, locuitorii într-atât s-au dezamăgit în conducerea guvernului ,că au început să se înarmeze şi să plece în pădure. Ei au fost numiţi "guerrilla".

- Cine a sprijinit guerrilla? Mafia de droguri?

- Acum da, însă la început nu era cazul. Ei au fost susţinuţi de popor. A început un adevărat război , au încercat să răstoarne guvernul, ca şi în Cuba,dar nu le-a reuşit acest lucru. Însă nu au cedat şi au continuat să lupte.Ca mai apoi să inceapă afacerea cu droguri. Guerrilla s-a implicat în acest proces, deoarece stăpîneau multe păduri şi câmpii. Din moment ce nu exista acces pentru trupele guvernamentale, ei au cultivat cu uşurinţă :coca , heroina şi marijuana. A început o afacere grandioasă şi ei au devenit mult mai puternici.

- În ce an s-a întâmplat?

- Au fost anii şaizeci ai secolului XX. Este greu de imaginat cîţi oameni au fost ucişi în acea perioadă. Iar cei din guerrilla, care au încercat să înţeleagă pentru ce luptă, au fost şi ei ucişi. Desigur, nu o dată au fost făcute încercări pentru obţinerea pacii, dar nu a mers.

Înainte de începutul acestei poveşti,în ţară erau două partide politice puternice, care luptau între ele, oamenii se ucideau reciproc. Dar, de fapt, toată această poveste a început mult mai devreme,odată cu cucerirea spaniolă a ţării. În ţara noastră cucerirea a fost foarte diferită decât în America de Nord. Britanicii şi francezii au ucis mulţi indieni, dar ei s-au mutat pe continent cu familiile lor. Spaniolii au venit fără familii şi s-au comportat foarte crunt cu populaţia băştinaşă, ca soldaţii conchistadori. Prin urmare, istoriile noastre sunt foarte diferite.

- Dar s-a întîmplat mulţi ani în urmă?

- Da, dar acest lucru explică istoria complexă a Columbiei. Şi după cucerire şi după decolonizare, istoria noastră a fost istoria violenţei, abuzului şi din nou, violenţă. Prea mulţi oameni atât în zonele urbane, cât şi rurale, au încercat să repare situaţia. Dar a fost şi este foarte dificil, pentru că avem munţi,păduri.
- Aşadar, după cum am înţeles, întreaga istorie a Columbiei este un război fără sfârşit?

- Da. Dar, dacă locuieşti într-un oraş mare, poate fi neobservat. În oraşe sunt o mulţime de turişti şi ei nu pot să ştie acest lucru. Însă ,când te afli în sat, atunci vei găsi aici o stare profunda de război.

- În plus, avem multe culturi şi multe naţionalităţi. Mai întâi de toate, este un amestec divers al spaniolilor cu indigenii. În plus, epoca colonială a lăsat o mulţime de afro-americani. Şi până acum, au rămas aproximativ cincizeci şi cinci de grupuri etnice, care au trăit aici înainte de sosirea europenilor. Toate aceste grupuri sunt foarte, foarte diferite.

- Şi cum au ajuns la voi africanii? Aici, ca şi în America de Nord, a fost dezvoltat extrem comerţul cu sclavi?

- A fost peste tot: în America de Nord şi de Sud au fost importaţi mai mulţi sclavi. Prin urmare, avem o mulţime de originari din Africa. În plus, Columbia o lungă perioadă de timp a servit ca port prin care sclavii au fost livraţi peste tot continentul. Deşi în Brazilia, cred că sunt mai mult africani.

Prin urmare, călătorind prin diferite regiuni din Columbia, găsim condiţii complet diferite. Acest lucru este valabil pentru culturi şi ecosisteme.

- Sunteţi originară dintr-un loc mai mult sau mai puţin paşnic?

- Da, aceasta este zona capitalei - Bogota. Avem douăzeci de ore de mers cu maşina până la coasta Atlanticului şi zece ore până la coasta Pacificului. Coasta atlantică este mai dezvoltată, coasta Pacificului - subdezvoltată, deşi foarte bogată.

În general, nu suntem conştienţi de bogăţia noastră. Oamenii trăiesc într-o sărăcie foarte mare. În plus,gradul de corupţie este foarte înalt. Da, avem multe de vindecat, însă lucrăm asupra acestor probleme.

La ţară puteţi găsi comunităţi de oameni destul de reuşite care au venit aici din oraşe şi au păstrat relaţii bune. Sunt aşezări ecologice şi nu numai. Dar există şi sate cu locuitorii indigeni care trăiesc în sărăcie. Drept exemplu, putem menţiona o comunitate rurală mare (aşezarea Păcii), pe care o ajută Tamera (aşezarea ecologică din Portugalia) şi satul San Jose de Apartado. Aceste sate au o istorie de violenţă foarte, foarte lungă. Sătenii încearcă să păstreze relaţiile comunitare, iar mişcarea aşezărilor ecologice le ajută.

Am lucrat în locuri foarte periculoase, nu departe de graniţa cu Venezuela. Această zonă se numeşte Catatumbo. În ea există patru tipuri de grupuri armate. Unul din ei este constituit din trupele guvernamentale, celălalt - guerrilla. Si pentru ca guerrilla sunt foarte puternici în ţară, unii oameni din guvern au început să coopereze cu ei şi au creat un alt tip de unitate militară, numit paramilitarii. Ei luptă nu numai împotriva guerrilla, dar de fapt, împotriva întregii populaţii.

- Care este scopul lor?

- Distrugerea guerrilla. Dar, imaginaţi-vă că trăiţi într-un sat mic sau o fermă. Aproape inevitabil veţi avea de a face cu o guerrilla, pentru a le vinde ceva, de exemplu. Poate că veţi împărtăşi chiar o parte din obiectivele lor. Acest lucru este de înţeles: doar tindeţi spre o viaţă mai bună, doriţi să aveţi mai multe drepturi, să învăţaţi copiii. Însă, spre exemplu, dacă cineva din guerrilla a petrecut noaptea în casa dvs., tipii aceştea - paramilitarii - vă pot ucide. Chiar dacă nu doriţi să aveţi nimic comun cu nimeni, dar aţi întâlnit pe cineva din guerrilla pe stradă şi el va salutat, atunci alte persoane pot vedea şi cu siguranţă veţi fi ucis.