MOLDOVENII.MD

Viitorul nostru este eco-dictatura?

Conferinţa de la Cancun asupra climatului a permis unele progrese în lupta împotriva schimbărilor climatice. Dar pentru săptămânalul german Der Freitag, va trebui să alegem între două modele: eco-dictatură şi eco-craţie.

Bernhard Pötter
Între oraşul german Marburg, în nordul regiunii Hesse, şi luxoasa staţiune balneară Cancún, sunt, în linie dreaptă, aproximativ 8600 km. Douăsprezece ore cu avionul şi mai multe lumi separă cele două localităţi. Şi totuşi au un lucru în comun zilele acestea: ambele încearcă să calculeze câtă libertate sau constrângere va fi necesară pentru a asigura supravieţuirea planetei. Deci ne ameninţă sau nu eco-dictatura?

În Marburg, întrebarea se pune din motive strategice. Echipa municipală roşu-verde [SPD-Verzi] impune proprietarilor să instaleze panouri solare în caz de reparare a acoperişului. Această măsură are o legitimitate democratică, vine odată cu câteva subvenţii şi se bazează pe o hotărâre judecătorească. Opoziţia de dreapta, în acelaşi timp, vorbeşte de "eco-dictatură", proprietarii fiind obligaţi să-şi asigure fericirea lor economică şi în acelaşi timp viitorul nostru ecologic.

Democraţiile pot oare asigura supravieţuirea ecologică?

În schimb, în Cancun, întrebarea nu se pune, şi tot din motive strategice. Cu ocazia conferinţei ONU asupra climei, rarele state care mai încearcă să protejeze clima (şi portofele lor) încearcă din greu să împingă înainte democraţia ONU. Oamenii de ştiinţă şi experţi, care văd mai departe de următoarele alegeri, evocă cu voce joasă posibilitatea instaurării unor eco-dictaturi.

Dezbaterea privind limitarea autoritară a drepturilor omului pentru a asigura supravieţuirea planetei se bazează pe un dubiu: democraţiile parlamentare sunt ele în măsură să aducă soluţii la problema supravieţuirii ecologice?

Democraţia şi protecţia mediului par totuşi să formeze o echipă perfectă. Mişcarea ecologistă a apărut în timpul boom-ului democratic din anii 1960, iar democraţiile se arată mult mai inovatoare în materie de tehnologii şi progrese sociale.

Şi totuşi, deoarece cetăţenii au dreptul şi libertatea de a protesta, uzinele au fost mutate în ţări mai sărace şi mai slab protejate. Şi puţini oameni politici îndrăznesc să confrunte  consumatorii şi alegătorii cu adevăruri incomode.

În realitate, bazele unei eco-dictaturi sunt puse de mult timp. Capitalismul a luat ostatică democraţia, întrucât, în gândirea occidentală, libertatea politică este astăzi inseparabilă de libertatea economică. Încă nu am testat niciodată democraţia – aşa cum o cunoaştem – fără capitalism, cu al său apetit puternic pentru resurse naturale.

Cum ar putea o democraţie să planifice un viitor care să merite a fi trăit atunci când sora ei geamănă, economia frenetică, îl ruinează în acelaşi timp? Pentru moment, nu există nici un răspuns satisfăcător la această întrebare.

Eco-craţia – un model politico-economic seducător

Nici eco-dictatura nu va aduce o soluţie. În primul rând, pentru că nu este populară. În al doilea rând, pentru că nu funcţionează: nu este nevoie de un pilotaj de sus, centralizat, ci de inovaţii sociale şi economice plecând de jos în sus. În al treilea rând, există o alternativă la eco-dictatură: eco-craţia. Nu este atât de rău precum pare. Eco-craţia este pur şi simplu exercitarea democraţiei cu mijloace ecologice.

Din punct de vedere politic, eco-craţia este perfect realizabilă. Uniunea Europeană ar putea astfel elabora un tratat, numit "Maastricht II", care ar stabili criteriile de stabilitate ecologică şi ar instaura o "Bancă Europeană pentru viitor" (BEV). Statele membre ar ceda o parte a suveranităţii lor naţionale acestei BEV în materie de protecţie a climei şi a speciilor. Banca ar monitoriza politicile europene în domeniile industriei, transporturilor şi agriculturii. Ea ar putea bloca subvenţiile. Un stat care ar încălca criteriile în mod  persistent ar fi privat de subvenţii europene sau ar trebui să se aştepte ca BEV să preia controlul în unele sectoare.

Utopie? Absolut deloc. Avem deja un dispozitiv similar în domeniul politicii bugetare. Chiar în acest moment, cazurile Greciei şi Irlandei arată presiunea pe care o ţară europeană o poate îndura atunci când nu îndeplineşte anumite criterii. O linie dură care se justifică prin faptul că un colaps financiar i-ar putea afecta pe toţi ceilalţi – un argument care este chiar mai valabil în cazul mediului.

Aceste aspecte nu au fost dezbătute deschis la Cancun. Deoarece comunitatea internaţională observă cu atenţie pentru a şti cine are cel mai bun model pentru asigurarea prosperităţii, stabilităţii şi libertăţii: capitalismul neînfrânat din Statele Unite, capitalismul social de stat din China, gestiunea autoritară a materiilor prime la moda rusească? Europa ar putea dezvolta aici un model politico-economic capabil de a seduce democraţii înfloritoare cum ar fi India, Africa de Sud sau Brazilia.

CONFERINŢA DE LA CANCÚN Europa nu mai face parte din soluţie

"Lupta pentru climă s-a terminat, acum începe adaptarea la încălzirea globală", astfel rezumă climatologul ceh Jan Pretel, citat de Lidové noviny, învăţătura conferinţei asupra climei care s-a încheiat la Cancun în 11 decembrie. "Lumea nu va forma o coaliţie care să lupte pentru climă, cum credeau încă anul trecut idealiştii de la Copenhaga, ci fiecare o va face cum vrea", observă cotidianul din Praga. "Europa, care încuraja lupta împotriva schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de CO2, a pierdut bătălia împotriva Chinei, Indiei sau Braziliei. De ce? În timp ce Europa emite din ce în ce mai puţin CO2, ea face din ce în ce mai puţin parte din problemă. Deci şi viziunea ei este din ce în ce mai puţin o parte din soluţie". Cotidianul consideră că ideea potrivit căreia CO2 se află în centrul problemei va dispărea odată cu expirarea Protocolului de la Kyoto în doi ani, şi că strategiile de adaptare la schimbările climatice vor varia la nivel regional. La Cancún, conchide ziarul, "armonia confucianistă a învins conflictualitatea occidentală". Şi totuşi adaptarea la schimbările climatice nu va costa mai puţin decât lupta împotriva lor.

Sursa: presseurop.eu