Viitorul sferic al arhitecturii

Oare astăzi putem cunoaşte ce fel de arhitectură va fi mâine? Da, putem. Este clar că va fi o nouă arhitectură. Desigur, ea va moșteni unele dintre caracteristicile anterioare. Dar este firesc că aceasta va fi mult mai perfectă.

Care este imperfecțiunea patrimoniului arhitectural?

Din punct de vedere al formei, în arhitectura anterioară a predominat forma de cub. Ocazional, apăreau și alte figuri platonice, de exemplu, prisme, conuri, piramide, sfere, dar totuşi cubul a avut un avantaj copleșitor. De fapt, cubul a fost în centrul oricărei forme arhitecturale din ultimele milenii. O astfel de limitare formală a contribuit la o uniformitate, dar arhitecții din trecut s-au obișnuit s-o depășească cu decoraţiuni ai cubului. Pentru acest lucru arhitecţii sculptau pe pereţi pilaştri, cornișe, tracțiuni, ornamente şi alte elemente de decor.

Trebuie de remarcat că cubul nu este cea mai ideală formă din cele cinci forme ideale platonice. Mai precis, este departe de a fi perfectă, pentru că cubul însuși este un derivat de la o altă formă mai perfectă. De fapt, cubul este o sferă distorsionată.

Structurile sferice sunt mai aproape de formele naturale (inclusiv şi de o formă naturală ca omul). Astfel, volumul sferic este mai natural decât volumul dreptunghiular.

Suprafața sferei este mai mică cu aproximativ un sfert decât suprafața unui cub de același volum. Acest lucru înseamnă că pentru construcții sferice sunt necesare mai puține materiale, iar încălzirea structurilor sferice este cu aproximativ un sfert mai ieftină decât încălzirea clădirilor cubi. În structurile sferice nu există colțuri în care, de obicei, stagnează aerul, astfel încât acestea sunt mai ușor aerisite.

Cu toate acestea arhitectura rămâne dreaptă și dreptunghiulară şi nu se apropie de om.

Excepția este, probabil, arhitectura curbată, care uneori încearcă să creeze spațiului uman cu o membrană subţire, uneori imită forme naturale, bionice sau spaţiale. Din păcate, construcţiile curbate sunt proiectate și construite ca ceva ieșit din comun. Prin urmare, o astfel de arhitectură nu stabileşte ca obiectiv principal economia resurselor umane şi materiale. De ce, de fapt?

Cum se construiesc case sferice?

La început "țesem" o formă de sârmă din oțel care imită forma viitoarei clădiri. Apoi, dacă este necesar, instalăm un strat de izolare, iar în cazul în care izolația nu este necesară - un cofraj unilateral. Pe ambele părți ale izolației și pe o singură parte a cofrajului aplicăm betonul. Grosimea izolației, desigur, este calculată. De asemenea, este calculată grosimea stratului de beton care acoperă izolația pe ambele părți și toți parametrii de armatură.

Betonul ca şi lutul are o rezistență mult mai mare la contracţie, decât la întindere. Arhitectura tradițională ignoră acest fapt: în cazul în care betonul nu este în măsură să facă față întinderii, el este întărit cu o armatură. Însă în membranele curbe betonul funcționează doar pentru contracţie. Cupolele şi membranele sunt bune nu numai prin faptul că permit de a utiliza mai bine capacitatea portantă a betonului. Acestea vă permit să renunțaţi la acoperişuri convenţionale înclinate sau plate, prin care veșnic se scurge apa, la tavanele joase şi la fundaţiile aparent inevitabile.

Datorită faptului că betonul convenţional alunecă de pe cofrajul unilateral sau de pe stratul izolator, în arhitectura cu linii curbe se foloseşte doar betonul fin, fără pietriș, numai cu nisip. Acest lucru necesită mai mult ciment, dar din el se fac straturi subțiri de înaltă rezistență. Betonul fin se aplică dintr-un pistol de ciment cu aer comprimat, la fel ca şi vopseaua din pulverizator. Totodată, betonul se îndeasă, ceea ce crește rezistența la înghețuri. Un astfel de beton este numit torcret*, adică un ipsos din beton îndesat, iar metoda de aplicare este cunoscută sub numele de pulverizare.

Pistolul de împuşcat cu ciment funcționează numai cu amestecuri fine (betonul fin). Un amestec de nisip și ciment este încărcat într-un buncăr de unde prin tamburul rotativ şi apoi prin furtunuri cu ajutorul aerului comprimat furnizat este transportat la o duză*, în care acesta este umezit, la ieşire din duză viteza aerului comprimat ajunge la 120 de metri pe secundă. Depunându-se pe un perete, betonul cu nisip se lipeşte de el și în acelaşi timp se îngroaşă. Pulverizarea are loc până ce stratul pulverizat nu alunecă sub propria greutate. De obicei, grosimea unui singur strat este de 5- 60 mm. După solidificarea primului strat se aplică următorul strat. Și așa mai departe până când nu se ajunge la grosimea proiectată.

Betonul "torcret"se lipeşte la fel de bine de betonul proaspăt și de cel vechi, astfel că acesta este unicul beton care este folosit pentru repararea obiectelor din beton. Dar pulverizarea în straturi succesive are o caracteristică ulterioară pozitivă. Betonul întărit se reduce în volum, sau cum spun experţii, se comprimă. Firește că se comprimă și stratul de beton care a fost aplicat anterior. Din această cauză el, desigur, crapă, ca şi noroiul care se usucă. Un nou strat de asemenea crapă, dar înainte el va acoperi crăpăturile din stratul anterior. Straturile ulterioare vor face la fel cu cele anterioare. Ca rezultat, vom obține betonul de o densitate perfectă, care nu lasă să treacă nici aerul, nici apa.

Ca şi orice ipsos, betonul torcret poate fi aplicat pe cărămidă, lemn sau piatră și pe stratul izolator. Dar, spre deosebire de ipsosul obișnuit, care servește doar pentru a alinia suprafețele, mai rar - pentru modelare, stratul de beton torcret poate funcționa ca o structură de sprijin, de exemplu, în loc de cărămidă, piatră sau lemn. Rezistenta şi densitate îi permit acest lucru, ceea ce înseamnă că, folosind betonul torcret ne putem abţine de structuri de sprijin și de lucrări de finisaj. Economiile de costuri depășesc consumul peste măsură a betonului torcret.

Astfel, pentru construirea structurilor sferice avem nevoie doar de șapte componente: nisip, ciment, armatura, material izolator, aer comprimat, energie electrică și apă.

În cele mai simple cazuri aerul comprimat și electricitatea pot fi înlocuite cu munca manuală. În cazuri mai complicate avem nevoie de o stație de comprimare puternică și o instalaţie specială pentru pulverizarea betonului. Cu acest echipament patru lucrători instruiți într-o lună pot construi o cabană, cu o suprafață totală de 100-150 m2. Echipamentul menţionat poate fi folosit numai în ultima săptămână a lunii, aşa că ar fi rentabil de a construi simultan mai multe case. În general, organizarea construcţiilor de case sferice fără forme monolitice* este o problemă actuală care așteaptă să fie rezolvată. În conformitate cu legile de conservare a masei, energiei, impulsului, etc., economia ca atare nu este posibilă. Dar putem economisi, dacă nu facem ceva. Prin urmare casele sferice sunt mai econome decât casele cub din lemn sau cărămidă. Oul care stă pe nisip nu are nevoie nici de acoperiș nici de fundație. Tot aşa nu are nevoie de un acoperiș sau o fundație casa sferică. Și aici putem vorbi despre o economie importantă.

Desigur, doar sfere - e plictisitor. Poate ne plictisi. Dar cine ne împiedică să combinăm aceleași sfere, obţinând ceva similar cu un fagure de miere, în cazul în care sferele sunt diferite – cu o spumă. Și dacă vom combina sferele ca celulele de plante, atunci ... Natura sculptează din sfere mari şi mici diferite forme, cu excepţia mineralelor și metalelor. Toate lucrurile vii care cresc. Și noi, oamenii, de ce am fi mai inferiori?

*Torcretare - proiectarea cu presiune a betonului pe suprafaţă (trad.).
*Duză - cuvânt folosit în sensul următor: piesa tubulară utilizată pentru reglarea presiunii sau a vitezei de scurgere la fluide (trad.).
*Tehnologia de construcții fără formă monolitică, care permite a construi structuri, cum ar fi pereţii „sandwich” cu multe straturi de izolare interioare și exterioare (trad.).