MOLDOVENII.MD

10 fraze care transformă copiii în adulți complexați

Psihologul familial Svetlana Merkulova consideră că chiar și o frază aruncată neglijent poate avea un impact puternic asupra psihicului unui copil. De aceea, în comunicarea cu odrasla trebuie să alegeți cu grijă cuvintele, iar unele expresii părinților le-ar fi mai bine să le uite pentru totdeauna.

„La vârsta ta eu învățam cu note maxime”

De la naștere și până la 6 ani mama și tata pentru copil sunt practic niște zeități care știu totul. Ei formează atitudinea micuțului față de lume și față de el însuși. În această frază se vede competiția părintelui cu copilul — e ca și cum îi spui: „Niciodată nu mă vei ajunge! Oricât te-ai strădui, eu sunt mai bun(ă)”. Copiii crescuți cu această convingere, de regulă, își petrec viața dovedind familiei că sunt buni.

Desigur, spunând astfel de lucruri, stimulezi partea narcisică a psihicului copilului, ceea ce îl poate împinge să atingă anumite obiective. Dar problema e că, în final, persoana realizează ceva nu pentru ea însăși, ci pentru mama și tata, ca aceștia în sfârșit să vadă că merită. Crescând, astfel de copii nu se bucură niciodată cu adevărat de succesele lor — bucuria apare doar dacă părintele recunoaște realizările lor, iar acesta rareori o face.

„E găinușa mea, maimuțica, purcelușul”

Cum numai nu își alintă părinții copiii. Toate aceste apelative duc la dezumanizarea copilului — el parcă nu mai este persoană, ci o jucărie cu care se poate face orice. La începutul vieții, fiul sau fiica ta va primi orice cuvânt neretroactiv, va avea încredere în tine. Dacă îi spui copilului că e prost, în loc de „Ai nevoie de ajutor, hai să-ți explic”, el va accepta eticheta.

Dau un exemplu: mama, în iureșul educativ, i-a spus fiului că e laș. În final, la prezentare băiatul spunea: „Mă numesc Vania Ivanov, sunt laș”. Când auziți așa ceva — ar trebui să vă gândiți cum comunicați cu copilul vostru. Numele unei persoane e prezentarea ei în lume. În unele familii numele este dat la o parte și se inventează o mulțime de porecle „haioase”, ceea ce e păcat! Numele trebuie pus pe primul loc — e modul în care omul se va percepe în lume și cât de integru va fi. Dacă îți numești des fiica sau fiul găinușă ori ștrengar, parcă rupi din numele lui (din personalitatea lui) bucăți.

„Uite, la Katia a fost 10 la lucrare, iar tu — 8”

Majoritatea părinților fac asta din cele mai bune intenții. Ei înșiși, probabil, au avut această experiență în copilărie și atunci spun: „Nu-i nimic, și mie mi se spunea la fel, uite ce om bun am devenit”. Ei au reușit să „uite” cât de dureros e când mama sau tata te resping, spunând: „Iar Katia e mai bună decât tine”. E o experiență foarte dureroasă pe care copiii o poartă adesea în viața adultă. Pe acea Katia ei o vor începe ulterior să o urască. Copilului îi e mereu neplăcut când e comparat cu altcineva — cu un coleg, cu fratele sau sora. Astfel de adulți continuă mereu să se compare cu alții și întotdeauna în defavoarea lor.

„Dacă te comporți așa, nu te mai iubesc”

Sau „te pot iubi doar când mi ești pe plac”. După o asemenea frază copilul începe să se străduiască din răsputeri să fie „cum trebuie”, își reprima toate nevoile și dorințele, „dezvoltă” o antenă care ghicește dorințele și așteptările părinților. Drept rezultatul, copilul practic nu există. În viața adultă el încearcă mereu să placă, trăiește cu convingerea: „Vreau să fiu iubit, iar pentru asta trebuie să plac. Nu voi avea dorințele mele, vor exista doar dorințele altora”.

„Nu mă fă de rușine”

Cu alte cuvinte, părintele spune: „Ești rușinea mea”. Copiii care aud des astfel de fraze vor dori foarte tare să arate cine sunt cu adevărat, dar dacă primesc atenție nu știu ce să facă cu ea. Se ascund, se închid în ei, se pierd. Un astfel de copil parcă nu are opțiuni; el poate fi doar rușinea cuiva. Spunând asemenea lucruri, îți traumatizezi propriul micuț.

„Ești exact ca tatăl (mama)”

Desigur, această frază reflectă relațiile dintre soți, nemulțumirile lor față de viața comună, pe care le descarcă pe copil. Adică partenerii nu își rezolvă direct problemele, ci prin odraslă se transmit insulte unul altuia. Toate acele jigniri rămân în copil. Dacă mama spune: „Ești încăpățânat ca taică-tu”, rezultă că tatăl e un om rău, cu care nu se poate negocia. Și atunci băiatul va dori oare să devină un asemenea bărbat? Când proiectăm asupra copiilor relațiile noastre proaste, ei trebuie să trăiască cu ele. Pe de altă parte, în această frază copilul poate percepe subînțelesul: „Cu fetele e mai bine decât cu băieții”. Părinții folosesc această manipulare când e lupta pentru copil și el trebuie să aleagă o parte — fie a tatălui, fie a mamei.

„Dacă nu mănânci toată terciul, o să fii slab și prost”

Am cunoscut o fată căreia din copilărie i se spunea: „Dacă nu mănânci pâinea, ea îți va alerga toată noaptea după tine”. Cât de amuzant ar părea, dar ea se temea teribil de pâine — adică părinții au obținut efectul contrar. Astfel de fraze sunt pură manipulare. De multe ori le folosesc bunicii care au cunoscut foametea în anii copilăriei. Apoi se transmit din generație în generație, fără să ne dăm seama. Pentru copil, astfel de expresii pot dezvolta frici sau relații dificile cu mâncarea, un cult al alimentației, supraponderalitate etc.

„Dacă te comporți prost, te dăm la unchiul (babaia)”

E un mesaj foarte clar: copilul e valoros doar dacă e comod părinților. Părintele transmite: „Nu fi tu însuți, trebuie să fii așa cum ne convine nouă”. Crescând, astfel de copii nu știu ce vor și încearcă să-i mulțumească pe toți.

„Acasă o să vezi!”

E vorba despre dreptul părintelui de a face cu copilul orice, fără a ține cont de sentimentele lui. Într-o secundă mama sau tata devin supraveghetorul-părinte care pedepsește sau iartă. Copiilor care aud des această expresie le este greu apoi să se înțeleagă cu superiorii, pentru că figura părintelui se suprapune peste figura șefului, iar persoana începe să se teamă de conducere și, în același timp, vrea să-i placă ca să nu fie pedepsită. Dar de regulă, conducerea simte această atitudine și în replică începe „să-i preseze” pe astfel de subalterni.

„Pleacă, ca să nu te văd și să nu te aud”

Translatez: „Mi-ai distrus viața, dispari! Nu ar trebui să exiști”. Și, ulterior, un astfel de copil trăiește cu un sentiment profund de vinovăție față de părinte, pentru că i-ar fi împiedicat fericirea.

Trebuie să fim atenți la astfel de remarci, pentru că o persoană le poate purta toată viața. Înainte de a spune ceva copilului, merită să te gândești bine. Mulți adulți nu aud ce spun — le-ar fi util măcar din când în când să se asculte din exterior. Acum există multe gadgeturi: înregistrează-ți vorbirea și analizează-o atent pentru a vedea cum te adresezi odraslei tale, ce cuvinte îi spui. Îți promit, vei descoperi multe lucruri și, poate, nu tocmai plăcute.