15 citate ale Liudmilei Petranovskaia despre educația copiilor

Vreți ca copilul să reușească în viață? Atunci toată copilăria mîngîiați-l, îmbrățișați-l, acceptați-i sentimentele. Nu spuneți "Nu plînge!", nu încercați să-l distrageți și să-l distrați imediat. Ajutați-l să depășească stresul, să rămînă în viață și să iasă din el, dar nu să înghită sentimente neplăcute și să se dezghețe.

Nouă ni se pare că cel care este călit cu greutăți din copilărie, se va descurca mai bine cu ele și mai tîrziu. Nu e adevărat. Cercetările arată că cei care au avut o copilărie fericită și o familie prosperă se descurcă mai bine cu dificultățile. Psihicul lor are o rezervă de putere, în stress el își păstrează capacitatea de a fi flexibil și inventiv, ei se adresează după ajutor și sînt capabili să se liniștească singuri.

Doar dvs. puteți decide ce să faceți chiar acum cu propriul copil care plînge, lovește sau se sperie –și dacă intuiția dvs., condusă de dragoste și grijă, vă spune altceva decît cartea – ascultă-ți intuiția.

Este important să rămîneți pentru copil un părinte, iar părintele este cel care îi are grijă.

Vreți ca el (copilul) să-și poată cere iertare? Cereți și dvs iertare, arătați un exemplu de soluționare a certurilor și recunoaștere a greșelilor. Dacă totul va fi bine, cu afecțiune - el la fel vă va imite și va învăța și el, singur, fără moravuri.

Obiceiul de a vă descărca emoțional pe copil - dacă vă enervați frecvent - este pur și simplu un obicei prost, un fel de dependență. Și trebuie să vă debarasați de ea în mod eficient, la fel ca de orice alt obicei dăunător: nu "să luptați cu", ci "să învățați altfel", treptat încercînd și fixînd alte modele.

Organizați-vă "timeout"-uri, pauze mici înainte de a veni oboseala insuportabilă. Puneți un desen animat copiilor și beți în liniște o cafea sau faceți un duș. Uitați de avertismentele medicilor că privitul televizorului mai mult de 15 minute pe zi este foarte dăunător. Credeți-mă, o mamă într-o stare de epuizare nervoasă este mult mai dăunătoare decît televizorul.

Dacă îi învățăm pe copii să nu mintă, iar noi înșine mințim, dacă le cerem să nu fumeze, dar noi fumăm, le spunem să nu le facă răucelor mici și slabi, iar noi înșiși batem copiii, nu trebuie să avem nici o iluzie cu privire la rezultat.

Neajunsurile noastre sînt o continuare a meritelor noastre, și vice-versa. Cumva recunoaștem acest lucru față în ceea ne privește pe noi, dar uităm acest lucru cînd vine vorba despre copii.

Din anumite motive, mulți adulți cred că dacă un copil nu aruncă imediat tot ceea ce făcea și nu fuge să le îndeplinească poruncile, acesta este un semn de lipsă de respect. De fapt, lipsa de respect este de a te adresa unei persoane nu cu o cerere, ci cu un ordin, fără a te interesa de planurile și dorințele sale (excepția fac doar situațiile de urgență legate de securitate).

Care este cel mai important lucru în educația copiilor? Cel mai important este, desigur, părintele și propria sa avere. Psihologilor le place să dea ca exemplu un punct din instrucțiunile privind siguranța zborurilor: "În caz de depresurizare a salonului, în primul rînd îmbrăcați dvs. mască de oxigen, apoi la copil". Pentru că, dacă nu veți putea dvs. respira normal, copilului cu siguranță nimeni și nimic nu-i va ajuta.

Nu sacrificați comunicarea cu copilul pentru a-i da "tot ce este mai bun". Nu există nimic mai bun în lume decît dvs. și îmbrățișările dvs., încrederea și liniștea copilului nu vor putea fi cumpărate pentru nimic.

Este important ca în procesul de confruntare cu dvs., copilul să primească diferite tipuri de reacții. O data să cedați, altă dată să nu cedați, să tranferați în joc, sau să negociați, de fiecare dată într-un mod diferit, la fel ca în viață, să existe diferite opțiuni.

Cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru a dezvolta copiii noștri la o vîrstă fragedă este să-i lăsăm să se joace. Uneori să participăm în jocurile lor, uneori să transformăm într-un joc treburile casnice sau mersul pe jos, uneori, pur și simplu să nu-l atingem dacă el este ocupat cu ceva.