7 sfaturi de la genialul medic Nikolai Amosov

Reguli despre cum să coexiști cu medicina și, în același timp, să trăiești mai mult…

Numele lui Nikolai Amosov nu a devenit cunoscut atunci când a realizat primele sale operații pe cord. Faima a venit mai târziu, când zeci de mii de oameni au început să-i citească pe nerăsuflate cărțile despre un mod de viață sănătos.

Viitorul chirurg era fiul unei moașe care asista nașteri în satele din jurul localității sale natale. Mama l-a crescut singură, trăind literalmente sub pragul sărăciei. După absolvirea universității, Amosov a fost nevoit să învețe medicina în practică în condițiile chirurgiei militare de campanie — izbucnise războiul. Spitalul se deplasa cu caii pe câmpurile de luptă. Prin mâinile echipei sale de cinci oameni au trecut, pe durata războiului, peste 40 de mii de răniți.

Primele încercări de a ajuta copiii cu malformații cardiace grave au fost făcute în 1955. Prima operație reușită, realizată cu ajutorul aparatului de circulație extracorporală conceput de Amosov, a avut loc în 1960. Iar în 1962, Amosov a inventat valve cardiace artificiale speciale.

La vârste înaintate, după o operație dificilă, a provocat bătrânețea, creând propriul său sistem de eforturi și restricții; întreaga țară îl urmărea cu sufletul la gură. Lucrările sale erau publicate în reviste cu tiraje de milioane, precum „Știință și viață” și „Roman-gazeta”.

Iată regulile de bază din sistemul de sănătate al genialului medic Nikolai Amosov:

1. Nu sperați că medicii vă vor face sănătoși.
Ei pot salva viața, pot chiar vindeca o boală, dar doar vă aduc la linia de start; mai departe — pentru a trăi sigur — bazați-vă pe voi înșivă. Nu minimalizez deloc puterea medicinei, pentru că i-am slujit toată viața. Dar știu ce înseamnă sănătatea — teoretic și practic. În acest sens mă laud: de un an și jumătate fac un experiment pe mine — exerciții fizice cu gantere și alergare.

2. Medicii tratează bolile, dar sănătatea trebuie câștigată de fiecare.
Pentru că sănătatea înseamnă „rezervele de putere” ale organelor, ale întregii noastre fiziologii. Ele sunt necesare pentru a menține indicatori funcționali normali — în repaus și la efort — fizic și psihic, precum și pentru a nu ne îmbolnăvi, iar dacă ne îmbolnăvim — pe cât posibil, să nu murim. De exemplu, ca tensiunea arterială și pulsul să nu crească de mai mult de o dată și jumătate în timpul exercițiilor sau alergării, iar inevitabila lipsă de aer să se calmeze rapid. Să nu ne temem de curent, iar răcelile să treacă repede fără medicamente, de la sine. Și, în general, să muncim bine, să dormim bine, să „mâncăm și să bem” bine.

Aceste „rezerve” nu se obțin cu medicamente. Doar prin antrenament, exerciții, eforturi. Și prin muncă, răbdare față de frig, căldură, foame, oboseală.

3. Ce sunt bolile, simte fiecare:
o dereglare neplăcută a diferitelor funcții, care împiedică sentimentul de fericire și chiar viața. Cauzele sunt și ele cunoscute: „nocivități” externe (infecții, ecologie, tulburări sociale), comportamentul propriu lipsit de rațiune. Uneori — defecte congenitale.

Afirm: natura umană este robustă. Cel puțin la majoritatea oamenilor. E adevărat, bolile mărunte sunt inevitabile, dar cele grave, de cele mai multe ori, provin dintr-un mod de viață nerațional: scăderea rezervelor ca urmare a lipsei de antrenament. Condițiile externe, sărăcia, stresurile sunt pe locul al doilea.

4. Antrenarea rezervelor trebuie să fie rațională.
Adică treptată, dar perseverentă. Esența antrenamentului este regimul de restricții și eforturi (RRE). Acesta este punctul meu forte. De altfel, nu am inventat nimic original.

Trei puncte principale:

Primul — alimentație cu minimum de grăsimi, 300 g de legume și fructe zilnic și ca greutatea să nu depășească cifra (înălțimea minus 100) kilograme.

Al doilea — exercițiul fizic. Aici lucrurile sunt mai complicate. Este necesar tuturor, iar copiilor și vârstnicilor — în special. Deoarece astăzi aproape nimeni nu se solicită fizic la muncă, pentru o sănătate decentă ar fi nevoie, teoretic, de o oră de exerciții zilnic pentru fiecare. Dar omul obișnuit nu are caracter pentru asta. De aceea — măcar 20–30 de minute de gimnastică, aproximativ 1000 de mișcări, de preferat cu gantere de 2–5 kg. Recomand să vă antrenați în fața televizorului, când se difuzează „Știrile”, pentru a economisi timp. Ca supliment la gimnastică, este de dorit să rezervați un segment pentru mers pe jos, pe drumul spre serviciu și înapoi, câte un kilometru. Este util și menajează nervii, având în vedere transportul prost. Despre alergarea ușoară nici nu mai vorbesc — nerealistă. Dar utilă.

Al treilea punct, poate cel mai dificil: controlul psihicului. „Învățați să vă stăpâniți.” Dar cât de greu este! Există multe rețete, până la meditație; nu le voi descrie. Eu folosesc o metodă simplă: când tensiunea este mare și se eliberează multă adrenalină, îmi fixez atenția pe respirația rară și ritmică și încerc să relaxez mușchii. Cel mai bine în astfel de momente este să faci o gimnastică energică, dar de obicei situația nu permite. Totuși, de îndată ce este posibil — mișcați-vă. Excesul de adrenalină se arde prin exerciții fizice și astfel vasele și organele sunt salvate de spasme. La animale, stresul se rezolvă prin fugă sau luptă, iar omului nu îi este permis.

5. O întrebare interesantă: de ce oamenii se îmbolnăvesc atât de des?
Cred că 90% dintre oameni, dacă ar respecta un mod de viață corect, ar fi sănătoși. Dar, din păcate, regimul cere efort de voință. Iar voința omului este slabă… Tratamentul oficial modern se face prin metoda „încercare-eroare” a medicamentelor antihipertensive, care sunt zeci la număr și pe care apoi trebuie să le iei toată (!) viața.

6. Și încă ceva: în lume sunt mulți, foarte mulți medici slabi.
Nu pot declara în bloc: „toți medicii sunt răi”. Sunt mulți buni, dar sunt și mulți slabi. Dovezi? Întrebați-i ce citesc și ce știu să facă. Dintre practicieni, citesc — foarte puțini. Știu să facă — mai mult sau mai puțin — medicii chirurgi. Pentru că fără îndemânare manuală nu pot practica medicina. Terapeuții cred sincer că nu trebuie să știe nimic — nici să facă o analiză, nici să privească o radiografie, nici să puncționeze pleura. Există, spun ei, specialiști înguşti pentru asta. Iar noi suntem, chipurile, medici generaliști. Așa stau lucrurile.

Și, în final. Există multe erori în știința medicală. Adesea ele depind de evaluarea incorectă a datelor statistice. De exemplu, după părerea voastră, care este cauza „extinderii”, „creșterii” cancerului? În lume nu există nicio creștere deosebită a numărului de bolnavi de cancer (cu excepția cancerului pulmonar). Mai mult, cazurile de cancer gastric chiar au scăzut. Așa cum cancerul ocupa locul doi sau trei între cauzele de mortalitate, tot acolo se află. Dar puțini iau în calcul faptul că speranța de viață a crescut în ultimele jumătate de secol, iar cancerul afectează cel mai des persoanele în vârstă.

În organism există forțe puternice de apărare — sistemul imunitar, mecanismele de compensare. Ele vor funcționa, trebuie doar să li se acorde puțin timp. Țineți minte că majoritatea bolilor ușoare trec de la sine, iar medicamentele doar însoțesc vindecarea naturală. Vi se spune: „V-am vindecat!”, iar voi credeți: „Ce doctor bun!”.

7. Dacă totuși ați avut norocul să ajungeți la un doctor bun, prețuiți-l, nu-l deranjați inutil.
Amintiți-vă că medicul este mai mult decât un simplu specialist. Nu este un instalator. Urmați indicațiile doctorului… în măsura înțelegerii voastre raționale. Și nu-i cereți medicamente suplimentare, despre care ați aflat de la vecine.

Dacă ești tânăr — până la 60! — și nu ai simptome de la organe, nu trebuie să alergi la policlinică la cea mai mică indispoziție. După cum am spus, medicii noștri nu au încredere în natură, sunt orientați spre medicamente și repaus. Temeți-vă să cădeți prizonieri la ei! Vor găsi boli și vă vor convinge: „Odihnă și tratament!”.

Și în concluzie: pentru a fi sănătos, este nevoie de forță de caracter. Cum poate omul găsi optimul în triunghiul dintre boli, medici și exerciții? Sfatul meu: alegeți ultimele. Cel puțin, încercați. Credeți-mă — se va răsplăti!