Al Pacino: Citiți asta dacă ați oboist de toate!
- Lumea în care trăim este foarte obositoare. Nu e sigură. Ați oboist chiar și de faptul că triți în ea. Ați obosit să iubiți prea mult, să aveți grijă, să oferiți lumii care nu oferă nimic în schimb. Ați obosit de incertitudine. Ați obosit de rutina zilnică gri.
Cîndva erați plini de speranțe luminoase, optimismul depășea cinismul, erați gata să dați iar și iar. Dar inima frîntă, promisiunile neîndeplinite de cineva, planurile eșuate - toate acestea v-au adus treptat din cer la pămînt. Lumea nu a fost întotdeauna bună pentru voi și ați pierdut mai mult decît ați cîștigat, iar acum nu mai aveți absolut nici o inspirație pentru a încerca din nou. Vă înțeleg.
Adevărul este că noi toți am obosit. Fiecare dintre noi. La atingerea unei anumite vîrste, noi cu toții nu sîntem altceva decît o armată de inimi frînte și suflete care caută cu disperare armonie. Vrem mai mult, dar am obosit prea mult pentru a cere acest lucru. Nu ne place unde ne aflăm acum, dar sîntem prea speriați ca să începem ceva de la început. Trebuie să mergem la risc, dar ne este frică să vedem cum se poate prăbuși totul în jurul nostru. La urma urmei, noi nu sîntem convinși de cîte ori putem începe totul de la început.
Un alt adevăr constă în faptul că noi am ne-am sătuart unul de celălalt - ne-am ridicat de jocurile în care jucam, minciuna pe care o spunem, incertitudinea pe care o dăruim unul altuia. Noi nu vrem să mai purtăm mască, dar și să rămînem niște proști naivi, de asemenea, nu ne place. Sîntem nevoiți să jucăm roluri care nu ne plac, pentru că nu sîntem convinși de alegerea noastră.
Știu cît de greu este să continui să faci ceva sau să încerci să depui noi și noi eforturi atunci cînd forțele sufletești se epuizează. Și acele idealuri optimiste pe care le-ați prețuit odată, par acum fără speranță și prostești. Dar iată ce vă rog, dacă sînteți atît de aproape de a renunța: faceți o altă încercare, din toate forțele.
Sîntem mult mai veseli decît vă puteți imagina și acesta este un adevăr incontestabil. Suntem capabili să oferim mai multă dragoste, mai multă speranță, mai multă pasiune decît oferim acum. Vrem să vedem rezultate imediate și renunțăm dacă nu vedem vreun efect. Devenim frustrați din cauza absenței vreunui răspuns și pur și simplu renunțăm la toate încercările.
Înțelegeți că niciunul dintre noi nu poate fi inspirat în fiecare zi. Cu toții ne sufocăm. Cu toții ne supărăm. Cu toții obosițim. Faptul că nu mai aveți putere și ați oboist de viață nu înseamnă că stați pe loc. Fiecare persoană pe care ați admirat-o vreodată a simțit cîndva o înfrîngere în goana după vis. Dar acest lucru nu a împiedicat-o să-și atingă scopurile. Nu vă permiteți să renunțați orice ați face, fie că este vorba despre rutină zilnică sau de implementarea unor planuri mari și grandioase.
Cînd obosiți, mișcați-vă încet. Memișcați-vă liniștit, fără grabă. Dar nu vă opriți. Ați obosit din motive absolut obiective. Ați obosit, pentru că schimbați și faceți multe. Ați obosit pentru că creșteți. Și într-o zi, această creștere v-ar putea inspira cu adevărat.