Alcoolul în Antichitate
În Sparta, cetățenii liberi nu consumau deloc vin, îi îmbătau din greu pe sclavii lor, cărora li se impunea să bea obligatoriu patru cupe de vin pe zi. Din acest motiv, orice revoltă a sclavilor era înăbușită de forțele mici ale armatelor spartane. Un ritual spartan de inițiere a tinerilor în rândul războinicilor era interesant și foarte educativ în acest sens.
Acesta arăta cam așa: tinerii se aliniau împreună cu soldații experimentați într-un pătrat. În mijloc, câtorva sclavi li se dădea pe rând o, două, trei cupe de vin și li se ordona să facă diverse exerciții militare. Sclavii greșeau, se enervau, se certau, se băteau, iar tinerii priveau cu dispreț cum aceștia își pierd treptat umanitatea. Apoi, sclavilor li se scuipa, li se arunca noroi și erau bătuți cu picioarele ca pe animale. Tinerii își aminteau pentru tot restul vieții semnificația ritualului... Apoi, aceștia concurau între ei în forță, agilitate, curaj și pricepere militară.
Ulterior, grecii au permis bărbaților adulți cu nepoți să consume vin diluat, dar femeilor și bărbaților cu copii li se interzicea strict acest lucru. Sclavilor li se recomanda. Grecii și macedonenii disprețuiau perșii, care consumau liber alcool, și de multe ori demonstrau superioritatea lor, zdrobindu-i cu trupele lor puține.
Am citit și am văzut multe filme despre ei, dar, din păcate, nicăieri nu se arată cum le erau predate lecțiile de sobrietate și moderație în alimentație încă din copilărie. Am povestit despre inițierea în rândul războinicilor, dar, după mărturia mai multor autori antici, exista și un alt ritual. Tinerii ajunși la vârsta maturității erau așezați la masă, încărcată cu vin și tot felul de mâncăruri. Pe partea cealaltă a mesei erau așezați sclavii și li se ordona (deși nu prea era nevoie să fie forțați) să bea vin și să mănânce fără măsură. Astfel, viitorii războinici, cetățenii liberi ai Spartei primeau o lecție vizuală nu doar despre procesul de beție și gulaș, ci și despre consecințele acestei petreceri bovine.
Ar trebui ca scriitorii noștri, în special televiziunea și cinematografia, să ne arate mai des momentele în care nu s-ar savura atractivitatea așa-ziselor petreceri justificate cu alcool și tutun, ci să fie arătate în întregime urâțenia și umilința lor pentru omul rațional. Adică, doar să fie prezentate toate aceste lucruri în lumina adevărului, nu în cea distorsionată și programată. După astfel de exemple clare, învățate de la o vârstă fragedă, sunt convins că multor oameni le-ar rămâne pentru mult timp fixate atitudinile legate de un stil de viață sănătos. Și ar fi nevoie de foarte puțin - să spună pur și simplu adevărul.
183