Americanii “vind” educatia copiilor pentru a supravietui

O parte a statului Kentuky este extrem de saraca, zona dealurilor Appalachian, cei mai multi dintre locuitori ducindu-si viata in case mobile. Dar ceea ce surprinde este procentul de analfabeti in rindul copiilor si tinerilor, cu mult mai mare decit in alte zone. De ce ? Scoli sint si profesori, deci conditii ar exista si totusi copiii sint analfabeti.

Parintii acestor copii se tem ca in momentul in care copiii ar invata sa citeasca, ei ar putea pierede cecul lunar prin care guvernul ii plateste pentru incapacitate mentala a copiilor, pe care o dovedesc prin incapacitatea lor de a citii.

Este mai mult decit dureros, faptul ca pentru un cec de 698$ pe luna, parintii americani din acea zona, prefera copiii lor sa fie analfabeti. Unii tineri din acea zona si nu numai, nu doresc sa mearga in fortele armate americane, chiar daca in general cei provenind din familiile sarace isi doresc acest lucru pentru ca sint bine platiti, dar acesti tineri considera cu mult mai simplu sa se bazeze pe cartelele de mincare date de guvern si sa nu faca nimic, primind o serie de drepturi care sint destinate tinerilor cu handicap.

Acest program guvernamental anti saracie, descurajeaza chiar si potentialele casatorii, pentru ca o femeie care creste un copil si nu stie sa citeasca, poate primi o suma cu mult mai mare. Programul se numeste Supplemental Security Income(SSI). In general familia este una din fortele principale de depasirea saraciei, dar nu si in America. Pentru copiii care traiesc numai cu mamele, procentul de a traii in saracie, este de peste 50% dintre ei.

Cei mai multi parinti considera ca analfabetismul pentru copiii lor este solutia cea mai buna, pentru ca pe intreaga perioada a vietii pot primi de la guvern un cec lunar.

Deci s-a ajuns in America secolului XXI, in asa fel incit daca copilul invata in scoala, parintii sa sufere economic, diminuindu-li-se venitul lunar. Este teribil si greu de crezut ce a putut sa faca acest capitalism si ce fel de realism economic a putut sa impregneze unor parinti.

Cu cteva zeci de ani in urma, in acest program SSI, erau acoperiti numai copiii si tinerii cu traume mentale severe sau handicap fizic, ceea ce facea ca parintii sa isi gaseasca cu greu un loc de munca. In momentul de fata in SUA, peste 55% dintre tinerii si copiii cu dizabilitati, nu sint inclusi in categoria celor cu afectiuni severe neuro motorii sau de alta natura.

Peste 1,2 milioane de copii din America, care reprezinta 8% dintre copii care traiesc sub pragul saraciei in SUA, sint in acest moment inclusi in programul SSI (Supplemental Security Income). Annual, acesti copii costa statul American, peste 9 miliarde de dolari. O rusine de neimaginat, dar uite ca exista in SUA, tara tutror posibilitatilor, dintre care cele mai multe sint distructive.

Aceasta cheltuiala inutila, cu copii care nu sint trimisi la scoala pentru ca parintii sa beneficieze de drepturi materiale legale, sint o mare povara pe umeri contribuabililor si cel mai important este ca va fi extrem de rau mai tirziu pentru acesti copii.

Acesti copii nu vor mai fi niciodata recuperati de societate, iar un studiu din 2009, arata ca aproape 76% dintre acesti copii, au facut tranzitia si o vor face, de la acest program, SSI, care se adreseaza lor , catre un alt program de acelasi fel care se adreseaza adultilor, deci ei vor fi la mariginea societati pentru totdeuna din cauza parintilor care le-a vindut educatia pentru o mina de bani si le-a dat un alt curs in viata. Ei nu vor avea niciodata un loc de munca pe intreg parcursul vietii si vor fi condamnati pentru a traii in saracie, culmea, beneficiind de un program care este destinat exact iesirii din saracie.

Cum se poate iesii din saracie cu un program care perpetueaza saracia, in capitalism?

Cea mai mare problema care confrunta cadrele didactice, este faptul ca nu pot si nici nu stiu cum sa faca. pentru ca din ce in ce mai multi tineri sa nu mai depinda de ajutor de la stat. Este greu pentru ca , daca un copil in clasa a doua viseaza, in clasa a saptea isi face un plan si din pacate planul cel mai bun s-ar putea sa i se para cel ales de parintii iresponsabili.

Este greu de tras o concluzie intr-un sistem capitalist putrezit si in colaps, care se preface ca lupta impotrva saraciei, dar o accentueaza pe zi ce trece.

Statul capitalist, creaza imaginea producerii de oportunitati, prin crearea unei fragile sigurante economice si sociale, dar in realitate nici un membru al societatii capitaliste nu mai simte nici un grad de siguranta si temerile sau transformat in disperare.

Pentru ca acesti copii nu au “voci’ electorale, deci nu pot sa se exprime politic, ei au fost neglijati si lasati sa se duca catre periferia societatii si i-au inlocuit pe batrini, ca parte a celui mai defavorizat segment social in SUA.

In acest moment, peste 22% dintre tineri, traiesc sub pragul saraciei in SUA.

Americanul care inca mai munceste sub o forma sau alta, sfirseste la finalul lunii, prin a platii pentru saracie, dar ceea ce trebuie sa inteleaga atit guvernul american cit mai ales cel roman, este ca poate fi mult mai ieftin sa educi un copil decit sa platesti pentru cheltuielile de incarcereare ale lui in puscarie, iar bani acestia ii platim noi toti, in sistemul capitalist.

Ceea ce pare foarte interesant este ca in America nu se discuta de saracie, acest subiect fiind practic invizibil, fata de Europa si Romania. Oamenii nu vor sa discute de saracie, chiar daca sint lipiti pamintului. Este o notiune cu, care nu au fost si nu sint familiarizati, dar vor fi cu siguranta. Americanii vorbesc foarte mult de saracia din Africa decit sa discute de saracia de la ei.

Dupa cum am vazut, saracia nu a fost pe ordinea de zi a dezbaterilor prezidentiale din acest an, doar s-au facut citeva referirii voalate la o situatie dificila economic pentru anumite segmente de populatie.

Numai 0,2% din articolele din presa americana de zi cu zi, discuta de saracie sub o anumita forma, in SUA.

Acesta este numai unul dintre mecanismele pe care americanii le au si de care sint mindrii in detrimentul propriilor copii. Cam asa gindesc cei pe care Basescu doreste sa ii ia de model, insa nu stiu daca el va avea banii si credibilitatea pentru a sustine asemenea grupuri de indivizi.

Autor: Adrian Cosereanu

Sursa: alternativaromaniei.com