MOLDOVENII.MD

Aventura orășeanului la Schiastlivoe

Eu am scris de mai multe ori despre unica comunitatea de vetre stramosesti din Republica Moldova, cum regulat merg intracolo sa respir aer curat, sa ma umplu de energie , unde seara ascult cantecele barzilor si unde de fiecare data traiesc clipe frumoase de poveste. Stiti cum e vorba - la odihnit toti is buni, dar la lucru mai putin (☺ ). Bardul comunitatii Vlad Sanduleac s-a decis sa devina crescator de cai de rasa de specia Orlovski. Si-a cumparat un cal zilele acestea si m-a sunat sa vin sa-l ajut la lucru - sa aducem de la Calarasi fin - hrana pentru toata iarna.

De la Chisinau ne-am pornit 3 baieti - Igor, Nicolai si eu. Am ajuns la Calarasi si am vazut calul - e de o frumusete extaordinara, de fapt e o iapa pe nume Stela. Am cuprins-o, am sarutat-o, am facut poze cu ea si ne-am intilnit cu fostul stapan pe nume Leon, care ne-a dus instructaj cum sa ai grija de un cal, etc. Am aflat de le el o informatie interesanta, si am inteles ca sa ai grija de un cal de rasa este o responsabilitate nu mai mica de cum ai avea grija de propriul copil.

Din satul Lupa –Recea a venit un Kamaz de cel militar lung si am ajuns cu el pe un deal langa padure, unde am inceput sa incarcam finul si Leon mai tot timpul ne facea observatii cum sa incarcam finul de lucerna, apropo aceasta-i o adevarata stiinta, trebuie sa stii cum sa-l asezi, sa nu-l amesteci pe cel uscat cu cel ud ca sa nu putrezeasca, dar noi toti de la oras habar nu aveam cu ce se mananca activitatea data. Am incarcat 3 cachite mari - undeva vreo 5-6 tone de fin si am plcat spre Schiastlivoe. Pe drum ne-am impotmolit de 2 ori si am rupt crengi de copac si le aruncam sub roti ca sa putem iesi, masina e puternica dar soferul e cam slab in experienta si nu o putea minui ca un adevarat profesionist, si inca si cauciucurile nu erau prea calitatitative. E, da cu ajutorul nostru si a divinitatii am iesit de fiecare data din glod cu bine.

Spre seara am ajuns aproape de Schiaslivoe si mai nu nea-m rasturnat pe deal cu tot cu fin, era cat pe ce sa ne rupem gaturile ☺. Dar de fiecare data ieseam din belea, se vede ca cineva ne ajuta, cine stie poate si insasi Anastasia ne vegheaza mai tot timpul…..Cand deacum sa ne coborim in vale frana la masina nu mai lucra si zburam in vale cu viteza sunetului, si nu puteam opri camionul ☺ , soferul cu greu l-a oprit langa vatra stramoseasca a lui Vlad, unde pana tarziu am descarcat finul.

Finul era din lucerna si avea un miros de ambrozie (mancarea zeilor). Am simtit ca iti da viata, sanatate, energie si o buna dispozitie, te face fericit. De sus din masina am sarit in el si ma jucam ca un copil, afara era frig dar eu m-am ascuns in el si era foarte cald. Apoi ne-am adunat si ne-am asezat la masa, bardul ne-a cantat niste cantece si am plecat la culcare.

A doua zi a mai venit un barbat, tot orasean - Misha la ajutor si de dimineata ne-am apucat sa construim din copaci o podea si am incarcat tot finul ca sa nu putrezeasca, si Vlad s-a linistit fiind convins ca iapa lui va avea hrana pe iarna. Ziua cand lucram batea soarele si noi eram veseli, am discutat teme politice - eu, Alex, fiind Stalinist dupa viziunile mele politice si Misha – fascist, am gasit limba comuna si eram veseli si fericiti, altfel spus in comunitatea Schiastlivoe poti intr-adevar sa devii fericit lucrand cot la cot cu oameni cu o alta perceptie politica si de viata. Am ras tare si mult, apropo lucrul la fin este o gimnastica puternica si nu se compara cu toate sistemele de sport ce se practica in toate cluburile de fitness glamuroase din tot Chisinaul.

Spre seara cand am terminat lucrul ne-a vizitat Valera - intemeietorul acestei comunitati si ne-a invitat la el la gura sobei la vatra lui stramoseasca. Am fost serviti cu ceai de cimbru si miere de albine, am cantat cantece si ne-am incalzit sufletele la gura sobei, eu am atipit sub trasnetul de lemn care se auzea din soba. Ne-am trezit ca afara e noapte, intuneric bezdna si am facut o plimbare de vreo 1 ora prin padure si deal prin glod pana la masina cu care ne-am intors in capitala. Aventurile mele continua...acesta-i doar inceputul...

Alexandru Vlad