Bărbatul din apartament se stinge: încet, constant, inevitabil
Apartamentul este pentru femei. Este teritoriul lor. Perdele, pernuțe, o bucătărie drăguță, o baie luxoasă. Dulapuri, rafturi, sertare, îndesate cu lucrurile părții feminine. Desigur, toate sunt necesare, cine ar contesta asta, dar pentru bărbat aici e cam strâmt. De tot. Aici nu există loc pentru atelier, pentru unelte, pentru rezerve de materiale pentru idei viitoare. Nu există spațiu, nu există curte, nu există cer deasupra capului. Până și să parchezi mașina după muncă devine o problemă. Iar spațiul este necesar. Necesar pentru supraviețuire.
Orașul nu e ceva rău. Mai ales în tinerețe. Aici e bine să faci carieră, să câștigi bani, să te afirmi. Să te distrezi, să explorezi cum funcționează viața de noapte, dar în timp și asta devine neinteresant. O viață artificială, valori artificiale.
O rutină care te absoarbe. Unde totul începe și se termină în apartament. Unde pentru bărbat rămâne din ce în ce mai puțin spațiu.
Și nu contează ce funcție ai ajuns să ocupi. Nu are importanță câți bani câștigi și câți bitcoini ai. Oricum va trebui să mergi prin centre comerciale (însoțindu-ți soția), să stai în ambuteiaje și să plătești parcarea. Deja a suta oară – senzația de déjà vu. Centrele sunt diferite, dar magazinele pentru femei sunt aceleași peste tot. Mai bine le-ar numi pur și simplu „centre pentru femei”. Dar pentru bărbați ce e acolo? O plictiseală ternă, care se transformă în tristețe apăsătoare. Shoppingul ăsta nu-i bucură pe bărbați. Îl suporți (strângând din dinți), dar să te bucuri, să te încânți, să te încarci – nici vorbă.
Apartamentele sunt, de fapt, un fel de capcană. Un rău infernal. La început muncești ca un nebun ca să plătești ipoteca. Apoi, fericit că te-ai mutat, intri în renovare. După aceea în mobilare – știi deja: perdele, pernuțe, bucătărie frumoasă, baie luxoasă. Viața de zi cu zi se „aranjează”, apartamentul înflorește, iar bărbatul se stinge, paradoxal. Paradoxal, desigur, pentru femei. „De ce îți e rău?! Uită-te ce drăguț și confortabil e, dragule.”
În apartament nu ești un om viu. Bărbatul are nevoie de pământ, de casă, de pădure, de râu și de libertate. Drumeții nebune, expediții pe apă, motociclete, urcări pe munte. Un atelier propriu, plin până la refuz cu drujbe, utilaje, aparate de sudură, bormașini și tot ce există pe 220.ro. Tot ce îți trebuie ca să poți meșteri ceva din suflet. Să începi o saună, o bancă, un loc de joacă pentru copii sau să bagi un motor nou într-un UAZ. Pur și simplu, pentru suflet. Ca să te simți din nou viu și plin de energie.
Viața adevărată cere spațiu. În viața adevărată, bărbatul este mereu necesar. Iar această necesitate îl umple de energie, îi prelungește viața.
Și atunci de ce să stai pe loc, ce aștepți? Că starea asta de amorțeală se va schimba miraculos în bine? Că apartamentul, după renovare, va deveni un apartament cu trei camere și asta va schimba totul? Aha. În camera în plus vor fi doar și mai multe lucruri ale soției. Atelier nu va fi, nici foc de tabără.
Libertate în apartament nu există. Apartamentele sunt pentru femei. Dar cine te împiedică să construiești o casă tare (nu mai rea decât apartamentul acela) pentru soție? Pe pământul tău, cu spațiu, cu rezervă. Pe un hectar sau două. Iar pentru tine (pentru suflet), o saună, o grădină și acel atelier. Să construiești acolo unde există spațiu, unde există cer deasupra capului, unde există viață adevărată — ca să te simți din nou viu.
13