Calatoria în timp e posibilă, dar numai în viitor

Oamenii de știință cred în vizitele în alte epoci, dar avertizează că Antichitatea și Evul Mediu vor rămîne inaccesibile: deplasările temporale se limitează doar la erele dotate tehnologic, relatează news.discovery.com.

Depăşirea vitezei luminii permite în teorie călătoriile în timp, însă există un paradox ce trebuie rezolvat. Albert Einstein a arătat în lucrările sale că timpul este relativ: la viteze extrem de mari, ceasul unei persoane ajunge să bată mai încet. Fenomenul, cunoscut sub numele de "dilatare temporală", a fost folosit pe scară largă în literatura science fiction.

Mulţumită experimentului realizat de CERN, ştiinţa e acum mai aproape ca niciodată să ajungă din urmă ficţiunea. "Pentru o persoană aflată într-un obiect care s-ar apropia de viteza luminii, timpul ar curge mai încet decât pentru restul lumii. Odată atinsă viteza luminii, timpul s-ar opri efectiv în loc pentru respectiva persoană, iar dacă s-ar reuşi depăşirea acesteia, timpul ar curge în sens invers", a explicat fizicianul american Michio Kaku legătura dintre viteză superluminică şi călătoriile în timp.

Deşi sînt posibile la nivel teoretic, există unele probleme şi paradoxuri care trebuie rezolvate înainte ca voiajele în timp să devină realitate. "Scepticismul nu este legat de altceva decît de faptul că experimental nu s-a observat acest lucru. Experimentul este piatra de încercare a oricărei teorii. Totuşi, încercări teoretice de a descrie matematic evoluţia unor sisteme invers în timp sunt destul de numeroase. Dar, oricît de elegantă şi clară poate fi o teorie, ea trebuie să se bazeze pe unele ipoteze, principii", explică oameni de ştiinţă, care se îndoiesc de posibilitatea călătoriilor în timp.

Un astfel de scenariu implică şi o serie de paradoxuri, dintre care cel mai cunoscut este cel al "bunicului": ce s-ar întîmpla dacă o persoană s-ar întoarce în timp şi şi-ar împuşca bunicul, anulîndu-şi astfel propria naştere şi posibilitatea de a-şi împuşca bunicul?

În plus, o persoană care ar călători cu viteza luminii ar căpăta o masă infinită şi astfel ar fi strivită. În condiţiile în care neutrinii pot totuşi călători cu o viteză mai mare decât cea a luminii, cum a demonstrat experimentul CERN, mult mai probabilă este folosirea lor pentru comunicarea cu trecutul.

Mai demult, Stephen Hawking se plasa în categoria oamenilor de ştiinţă care nu acceptă ideea călătoriilor temporale , şi asta datorită în principal absenţei oricăror turişti din viitor – o variantă a paradoxului lui Fermi. Se ridică asftel o nouă problemă pentru fizicieni : care legi ale fizicii , nedescoperite încă , ar putea împiedica călătoriile temporale?

Un vehicul de călătorie temporală care ar traversa o “gaură de vierme” ar funcţiona astfel: unul din capetele tunelului se accelerează cu un factor apropiat de viteza luminii, cu un sistem avansat de propulsie şi adus înapoi la punctual de origine. O variantă ar fi mutarea intrării în tunel în cîmpul gravitaţional al unui obiect cu o gravitaţie mai mare decît cea de la cealaltă intrare şi apoi întoarcerea la o poziţie apropiată de aceasta. În cazul ambelor metode ,dilatarea timpului face astfel încît capătul tunelului care a fost deplasat să fie mai “tînăr” decît celălalt.

Aceasta înseamnă că un observator care intră prin capătul accelerat va ieşi pe la celălalt capăt staţionar în trecut. O limitare semnificativă a acestei maşinării este aceea că nu permite călătorii în trecut decît strict cu perioada pentru care a fost construit dispozitivul.
Crearea uni tunel sau găuri de vierme de dimensiunea corespunzătoare unei nave cosmice, menţinerea stabilă a acestui tunel şi deplasarea unuia dintre capete ar necesita o cantitate uriaşă de energie, ca ordine de mărime comparabile cu cea produsă de o stea pe toată durata ei de “viaţă”.

Este puţin probabil ca un astfel de dispozitiv să fie creat vreodată, sau cel puţin nu în viitorul apropiat , însă la nivel microscopic astfel de tunele ar fi utile pentru transmiterea de informaţii vitale înapoi în timp.

În plus , construirea unei “găuri de vierme” traversabile necesită existenţa unei substanţe cu energie negativă ( numită deseori şi “materie exotică “). Aceste dificultăţi greu de surmontat au contribuit la declaraţiile sceptice ale lui Hawking: probabil că o astfel de maşină încă nu s-a construit din moment ce nu sîntem vizitaţi de turişti din viitor.