MOLDOVENII.MD

Călătorie în taiga. Partea I

S-a întâmplat în primăvara 2003 în regiunea Tomsk.

O familie din trei persoane a petrecut vara în fundul pădurii, pe malul pitoresc al unui lac de taiga. Locul îndepărtat se afla la 240 km de drum pe râul siberian Obi.

În drum spre colibă care a durat două zile, călătorii de trei ori au tras barca cu motor pe mal din cauza molozului acumulat în râu, de o lungime 300-700 de metri. În sfârşit ei au văzut o cabană elegantă construită din buşteni, care se afla lângă un lac mic și foarte frumos. Nu departe de la cabană creştea o foarte mare varietate de ciuperci şi de fructe de pădure, un pic mai departe se începea o pădure de cedri.

În prima săptămână a fost un pic incomod, cea de-a doua săptămână ei s-au obişnuit şi au parcurs terenul din jur, pe loc au găsit 14 specii de fructe de pădure, precum și o varietate posibilă de ciuperci comestibile. În fiecare zi descopereau ceva nou. La coliba lor au început treptat să iasă din taiga animale mici: veveriţe obişnuite şi veveriţe cu fălci, apoi animale mai mari, cum ar fi samur, mosc siberian (Moschus moschiferus), elanii tineri şi urşii mici. În fiecare dimineață, înainte de răsăritul soarelui, în jurul colibei se adunau cocoșii de munte și veneau din taiga alte animale mici și mai mari. Ele ocupau cele mai însorite locuri, iar cocoșii de munte și păsările care se hrănesc cu nuci de cedru (Nucifraga caryocatactes) se aşezau pe ramuri, rațe și macarale zburau deasupra lacului. Apărea și vulturul codalb, uneori, lebede. Când soarele începea să iasă din spatele orizontului, multe animale mici chiar închideau ochii de plăcere, bucurându-se de primele raze ale soarelui. În acel moment în taiga se aşeza o linişte. După ce soarele se ridica deasupra orizontului, toţi se împrăştiau şi zburau, probabil, după treburile sale. Și așa s-a întâmplat în fiecare dimineață senină.

Ziua veveriţele se întorceau și alergau prin ramurile copacilor sau pe buştenii lăsaţi aproape de colibă, uneori cocoșii de munte începeau dansurile lor de împerechere sau pur și simplu se plimbau în jurul cabanei, ciugulind pietriş. Ei nu se temeau de călătorii și veneau foarte aproape ca şi animalele de companie ... Produsele alimentare pe care oamenii le-au luat cu ei, la scurt timp după sosirea lor s-au terminat şi ei au început să mănânce fructe de pădure şi ciuperci uscate, un timp au prins peşti, dar pofta pentru pește a dispărut de la sine după ce ciupercile au început să apară. După un timp oarecare, ei au început să găsească conuri tinere, aruncate de animale mici, atunci când acestea se urcau în cedrii pentru a găsi hrană. Din aceste conuri ei au învățat să facă plăcinte şi ulei de cedru. A fost foarte gustoasă băutura din pomuşoare Bilberry (Vaccinium myrtillus). Este interesant faptul că pe această dietă ei nu au slăbit, deși corpul a început să se schimbe dramatic, parcă se construia din nou, ceva în plus s-a dus, iar unde nu a fost suficient, s-a adăugat. Deşi a fost o perioadă de aproximativ o săptămână, atunci când organismul se curăţea intens și corpul a început să transpire abundent, după ce aroma provenită din organism a devenit asemănătoare cu aroma din spațiul din jur, și țânțarii şi alte insecte au încetat să le muşte. Și ce a fost surprinzător că în timpul verii ei au crescut în mod semnificativ. De asemenea, s-au ascuțit simțul mirosului, auzului și reacția vizuală. Locația unui lac sau unui râu putea fi determinată prin miros la un kilometru distanță, să nu mai vorbim de faptul că după miros ei erai în stare să determine cine umblă în apropiere: urs, elan sau, de exemplu, lupul.

După ce ei au locuit acolo timp de o vara, a apărut un sentiment că au trăit acolo timp de trei ani, dintre cei mai fericiţi. Multe lucruri interesante și informative s-au întâmplat cu ei în fiecare zi.

Pentru ei s-a descoperit ceea ce anterior nu a fost disponibil. De exemplu, vederea la distanță. A fost necesar doar să se creeze o stare sufletească corespunzătoare, că parcă într-un somn ei vedeau ce făceau rudele, la ce se gândeau şi ce simţeau. Chiar şi într-o stare liniştită ei puteau obține informațiile necesare din mediul înconjurător. Uneori ei simțeau că informațiile veneau undeva din sus. De asemenea, într-o stare de veghe ei puteau gândi la o lume paralelă și urmări viața oamenilor care anterior au trăit şi continuau să trăiască în acele locuri.

Ei au învățat acolo să modeleze viitorul, introducând imaginea din viitor în lanţul evenimentelor temporare, creând imagini vii, care puteau fi gestionate. Și, de asemenea, au început să înțeleagă gândurile nu numai ale oamenilor şi animalelor, dar de asemenea şi ale plantelor.

După ce ei s-au întors acasă le-a fost dificil să se adapteze la condițiile înconjurătoare. Ei au simțit foarte puternic gândurile oamenilor din jur, dorințele și intențiile lor meschine. Toate produsele alimentare păreau a fi complet goale și uneori otrăvitoare. A apărut un sentiment ca ei ca și cum s-au întors în iad, pe care mai devreme nu au observat. Chiar și legumele și fructele cultivate de ei înşişi păreau necomestibile din cauza informațiilor genetice afectate, destinate pentru activitatea vitală a organismului.

A fost foarte interesant de observat cum în condiţiile lumii naturale s-a schimbat copilul lor. Acolo el a învățat să distingă plantele comestibile de la cele otrăvitoare, să se plimbe mult timp singur în pădure, observând diferite animale și plante. Uneori, el pleca în dimineața și se întorcea seara. La început părinţii au fost foarte îngrijorați pentru el, dar cu timpul s-au obişnuit. Apoi, părinţii înşişi plecau pentru mult timp, lăsând fiul singur. Ei niciodată nu au avut probleme cu gătitul mesei sau spălatul vaselor, toate acestea au dispărut de la sine ca fiind inutile, pentru că ei au mâncat doar ceea ce le-a dat natura. Aproape în fiecare dimineață fiul povestea cum călătorea cu eul lui invizibil pe întinderile universului, vizitând o planetă sau alta. Apoi el fugea la malul lacului și se juca cu animalele acvatice care îl tratau afectuos.

Când călătorii s-au întors din taiga, ei au observat ca memoria copilului s-îmbunătăţit şi nu era la fel ca înainte. După ce el citea câteva pagini dintr-o carte pentru adulți, el putea recita cu ușurință toate cele citite cuvânt după cuvânt. Și aproximativ o dată la două sau trei zile, el povestea ce se va întâmpla în viitorul apropiat. De îndată ce ei ceva planificau, cum în doar câteva zile el povestea ce se va întâmpla, cu toate consecințele.

Toate capacităţile lor s-au păstrat încă câțiva ani, iar apoi, treptat, au început să se estompeze, la fel ca şi la fiul.

După sosire, călătorii au vrut să împărtășească experienţa însuşită. Au vrut să povestească despre cum omul obişnuit al civilizației noastre, revenind la condițiile lumii naturale, poate recupera toate capacităţile date omului în timpul creației.

Sursa: bytdobru.info