MOLDOVENII.MD

Calea asumată a unui fermierul ecologic din Moldova

Agricultura ecologică pe scară neindustrială în Moldova este un proces deosebit de complicat, de creația, cu scheme necunoscute, factori de risc și o mulțime de provocări. Aceasta e nu mai puțin captivantă ca și arta, nu mai puțin logică ca știința, nu mai puțin previzibilă ca experimentul și nu mai puțin arhaică ca și orice muncă fizică grea. Aceasta poate servi drept un poligon de dezvoltare a personalității, a afacerii și familiei, dacă este prezentă o abordare conștientă.

Astăzi vom afla cum și-a croit calea fermierul Nicolae Cojocaru, care cu șase ani în urmă a pus pe roate o afacere ecologică pe pămînturile sale, la 17 km de Chișinău, în regiunea satului Budești. Gospodăria lui Nicolae Cojocaru este amplasată pe 5 hectare, unde el reușește să producă întreaga gamă de culturi, reieșind din consumul tradițional moldovenesc (circa 40 de denumiri). Nicolae nu folosește tehnică grea, chimie și pesticide, în cadrul certificării ecologice oficiale. Însă această experiență de practicare a agriculturii ecologice s-a transformat în ceva mai mult decît doar un proiect de afaceri – într-o abordare nouă față de natură, de locul omului în dezvoltarea obștească, față de rolul său în acest proces comun. Activitatea lui s-a cristalizat în două direcții: o organizație obștească ce promovează formei ecologice de viață pe Pămînt și o gospodărie de cultivare a produselor ecologice. Mai multe detalii aflați în interviul realizat de portalul nostru cu Nicolae Cojocaru.

Nicolai, spuneți-ne, ce v-a oferit agricultura ecologică?

- Nu pot spune că fac mulți bani din această afacere. Însă, precum s-a dovedit, în viață sunt lucruri cu mult mai importante decît profitul, și eu le-am obținut.

De exemplu?

-De exemplu, copiii mei nu mai sunt alergici. Noi deja a patrulea an ne alimentăm doar cu legumele mele ecologice, iar iarna folosim legumele conservate. Respectiv, peste patru ani, eu am simțit acest lucru pe sănătatea familiei mele. Cum pot să compar acest lucru cu faptul că nu mai cîștig ca înainte, lucrînd în oficiu?

Înseamnă că putem afirma că modul sănătos de viață timp de șase ani a avut un impact pozitiv asupra sănătății familiei voastre?

- Desigur, toate acestea sună frumos. Știți, există nuanțe, pe care eu nu le pot exprima într-o frază. În realitate, sunt niște lecții și descoperiri foarte profunde și substanțiale. Eu pot vorbi despre aceasta foarte entuziasmant și al induce pe cineva în eroare, dar aș putea răspunde foarte serios și oamenii vor crede că eu sunt un sectant. Nu e cazul să vorbim despre aceasta atît de superficial. Oamenii s-au obișnuit să discute totul în două cuvinte, iar în realitate totul e fals.

Cîți copii aveți

-Am trei copii, de 17, 7 și 4 ani.

După lase ani de agricultură ecologică, ce planuri de viitor aveți? Ce ați obținut și spre ce tindeți?

- În primul rînd, vreau să elaborez un plan de activitatea, să calculez minuțios totul. Să evaluez costul ei real. Costul real nu doar în bani, dar și în timp, muncă, eforturile investite. Astăzi, munca manuală nu are preț. Voi face toate acestea, bazăndu-mă pe experiența de șase ani de agricultură manuală arhaică, care astăzi, practic, nu mai există. Ea dispare ca tradiție, ca formă de agricultură și trece la nivel industrial. După efectuarea calculelor, intenționez să iau „în abonament” 10 sau 15 familii și să producem împreună cantitate maximă de legume și verdeață. Să aloc fiecărei familii cîte un lot, pe care aceasta să cultive cu drag plantele. Iar în restul timpului cînd ea nu poate, eu voi avea grijă de toate.

În al doilea rînd, pe linie oștească, să încep educația copiilor. Un fel de conservare, ca copiii să știe că laptele nu crește în pachetele din magazin, că căpșunele nu cresc în vitrine. Deoarece eu deja văd asemenea copii, care nu știu de unde se ia laptele și căpșunele. Totul se rezumă la magazin. Vreau să organizez ca ici să vină copiii din oraș, să lucreze, să planteze semințe, să studieze fazele creșterii și dezvoltării plantelor. Ca ei să vadă cum se coace roada pe cîmpuri și cît e de greu și îndelungat acest proces. Și atunci valoarea creșterii acestor produse va fi cu mult mai mare decît noțiunea de bani. Totul se va transforma într-un proces de cunoaștere, de educație, util pentru societate.

- La drept vorbind, cel mare deja nu. El e un copil de oraș. Iar cei mici participă, ajută. Pentru ei e chiar romantic.

Cum vedeți perspectivele dezvoltării afacerii Dvs.?

- Eu îmi numesc pămînturile rezervație ecologică și intenționez să o dezvolt în această direcție. Eu vreau să fac nu doar o rezervație ecologică, dar și etno-culturală. Așa cum au fost cultivate legumele și fructele cu o sută sau două sute de ani în urmă. Pentru că în zilele noastre rămîn tot mai puține tradiții. Acest lucru poate fi văzut doar în unele sate pe cale de dispariție. Țăranii moderni folosesc atîta chimie pe cei șase ari de lîngă casă. Îi întreb: de ce? Îmi răspund: pentru roadă. Dar de ce aveți nevoie de atîta roadă, ce nu vă ajunge? Pentru că în jur atmosfera e așa, toți fac așa, urmează răspunsul.

Nicolae, spuneți-ne ce prezintă gospodăria Dvs.?

- Este pămîntul. Pe el cultiv plantele tradiționale moldovenești. E ca o grădină obișnuită, doar că mai mare.

Această grădină o irigați?

- Da, am un sistem de irigare, pe care am construit-o singur. Ea îmi permite să am minimul necesar. Mă străduiesc să nu folosesc irigarea în măsura în care îmi permit condițiile climaterice. Pentru că nu consider asta un lucru firesc.

Ce sursă de apă folosiți în sistemul Dvs. de irigare?

- O fîntînă obișnuită, nu arteziană.

Ce volum are fîntîna?

- Trei metri cubi. Acești trei metri cubi se înnoiesc în șase ore.

De unde luați semințele și materialul săditor?

- Conform legislației privind agricultura ecologică, procedura e următoarea: te adresezi cu o solicitare de semințe la inspectoratul care te certifică. Ei te sigură cu materialele necesare. Dacă ei nu au ceva, atunci poți procura semințe certificate din Europa, de regulă, din Italia sau Olanda. Însă aceste semințe nu sunt întotdeauna potrivite pentru clima noastră, de aceea este posibilă varianta, cînd utilizeze semințele locale fără certificate, le crești ca produse ecologice, asidurîndu-te cu semințe ecologice, pregătite de condițiile locale. Însă chiar și condițiile locale astăzi se schimbă rapid. Au loc multe lucruri inexplicabile și în fiecare an acestea diferă.

Cum ați caracteriza calea pe care o urmați astăzi?

- E o cale grea, dar asumată și nu am de gînd să renunț la ea.

Ana Cunts