Calul în mituri și legende

Caii întotdeauna se ţineau departe de toate celelalte creaturi vii. Despre ei se compuneau mituri și legende. În credințele religioase, calul a ocupat un loc special, i-au fost atribuite puteri supranaturale.

Potrivit mitului, zeul grec antic Helios, zilnic traversează cerul într-un car de foc. Oamenii credeau că pe cer soarele era tras de mai mulți cai. Iar, în Danemarca îndepărtată, a fost găsită o imagine a unui car antic, pe care caii, trag astrul de foc.

Cu siguranță, ați auzit povesti despre centauri, creaturi mitice, cu un corp de cal și un trunchi uman. Conform legendei, aceşti demoni ai naturii, care trăiau în munții impenetrabili și păduri dese, inspirau grecilor antici frică și groază. Numai pe centaurul, numit Hiron, îl considerau un zeu de vindecare, iar medicii îi aduceau jertfe.

Dar, au existat şi eroi adevăraţi, reali. Unul dintre ei - Alexandru cel Mare, care a obţinut mai multe bătălii victorioase. În grajdurile tatălui, viitorului comandant militar, era un armăsar, pe care nici-un macedonean nu l-a putut îmblînzi. Istoria spune, că Alexandru cel Mare, a fost singura persoană care a supus acest cal năzuros de 11 ani. Calul a fost oferit regelui macedonean Filip al II-lea de un comerciant din Tesalia, Filonice, pentru 13 talanţi (conform altor surse - 16), care erau considerate în acele zile, o sumă cu adevărat enormă. Cu toate acestea, pentru că nimeni nu a putut încăleca animalul încăpățînat, regele a refuzat să-l cumpere, însă fiul său, Alexandru, a promis să plătească pentru cal,dacă nu va reuşi să-l îmblînzească. În timpul unei încercări de dresaj, viitorul rege a sărit pe cal și a mers în galop.

În realitate, animalul a fost fricos, se temea și de umbra proprie și se ferea de ea, aruncînd călăreţii la pămînt. Alexandru, doar a întors calul zelos cu botul la soare și acesta, orbit de razele luminoase, nu a putut vedea umbra teribilă.

Potrivit legendei, calul favorit a lui Alexandru cel Mare, de nouă ori i-a salvat viața stăpînului. După una dintre luptele cu indienii Bucifal, a murit de stres și în locul în care a căzut calul, Alexandru a fondat orașul Bucifal.

În faimoasa "Iliada" lui Homer, se spune despre asediului Troiei. Pentru a pătrunde dincolo de zidurile ei, grecii au construit un cal uriaș de lemn, în interiorul căruia s-au ascuns războinicii iscusiţi. Locuitorii din Troia, imediat s-au grăbit să introducă cadoul în oraș, distrugînd chiar şi pereții.

Despre fidelitatea și mintea cailor există multe legende și după cum se vede, nu în zădar, deoarece există ceva în aceste animale, care nu se încadrează în conceptul obișnuit.

Cel mai bun comandant de oşti a lui Ginghis Han, Subudey, deținea un cal magnific. Se spune că calul înţelegea toate cuvintele stăpînului, iar înainte de luptă Subudey, întotdeauna se consulta cu calul, cum să atace. Calul a murit în Rusia, înecat într-o mlaștină, comandantul militar a reușit să scape, sărind în şa și apoi pe pămînt.

Putem aminti și Caligula, care aducea calul în Senatul roman, probabil, de asemenea se consulta cu calul, preferînd mintea lui inteligenţei senatorilor.

Cronicile au păstrat și numele calului favorit al regelui Richard Inima de Leu - Strălucitor. Armăsarul negru nu se supunea nimănui altul decît proprietarului, îndeplinea orice comandă militară, date cu un şuier și cel mai important lucru – lupta împreună cu Richard, muşcînd cu înverșunare, lovind cu copitele şi doborînd caii și soldații inamicilor. Regele, însăşi îngrijea calul și a refuzat să-l vîndă şahului oriental chiar şi pentru aur. Calul a fost ucis în luptă, străpuns de trei sulițe.

Acestea sunt doar o mică parte din tradițiile asociate cu caii. Şi deși, timpurile vechi au trecut de mult, iar credințele au devenit nişte legende frumoase, în toate secolele, caii au continuat să inspire scriitorii, sculptorii și poeții. Și nu întotdeauna a fost o imagine clasică a calului. În istoria artei, putem găsi mai multe exemple, atunci cînd sculptorii nu reprezentau numai caii obişnuiţi, ci şi prototipurile lor fabuloase - pegase și centauri. Și uneori, alături de caii grațioşi, apăreau adevăraţii giganți descrişi în mod deliberat brutal, concepuţi mai mult pentru a intimida publicul.

Sursa: ecofauna.org