MOLDOVENII.MD

Când anormalul devine normal

Încă din copilărie am auzit de la profesori și părinți că este dăunător să bei și să fumezi. Însă, dacă îi întrebi pe unii dintre ei în ce constă exact acest rău, puțini ar putea răspunde. Iar dacă nu știu să explice, încrederea în generația adultă, oricât de autoritară ar fi, devine slabă. Se spune multe... dar adesea chiar și aceia care interzic copiilor fumatul și alcoolul, fac aceleași lucruri, fără să poată explica de ce sunt nocive.

Dar trec anii – nu zeci, ci doar câțiva – de la primul pahar sau prima inhalare, și cei care duc un mod de viață sănătos încep să observe la cunoscuți și rude care au început să bea și să fumeze semnele tipice de degradare psihică și comportamentală. În primul rând, este vorba despre prostirea treptată (adică pierderea unei părți din capacitățile intelectuale care s-ar fi putut dezvolta), pierderea memoriei, neatenție, nervozitate, încruntare, apariția unor boli care înainte nu existau…

Dependenții de droguri trăiesc în medie 5–6 ani de la prima doză. Alcoolicii – 10–15 ani. Cei care fumează pot trăi ceva mai mult (desigur, dacă folosesc doar acest drog). Însă în rândul tinerilor de azi, astfel de cifre nu mai sperie pe nimeni. Răspunsul tipic: „Nu-mi pasă cât trăiesc, atâta cât am – atâta trăiesc.”

Stereotipurile nescrise de comportament sunt următoarele: „întâlnirea trebuie udată”; „dacă doi oameni s-au întâlnit, trebuie să fumeze – conversația merge mai bine”; „în colectiv e sărbătoare, și ce sărbătoare e fără alcool până la leșin”; „cine nu participă la beție, e periculos pentru colectiv, trebuie rușinat sau alungat” etc.

Totuși, pierderea intelectului, a memoriei, neatenția, schizofrenia și alte tipuri de psihopatologie (care adesea duc la fapte criminale) sunt caracteristice doar celor care beau (fie regulat, fie „moderat”) și copiilor acestora. Atunci cine este normal și ce înseamnă normal?

Rusia nu este prima țară care se stinge încet sub influența alcoolului și a altor otrăvuri asupra geneticii și intelectului populației. Dacă privim în istorie, putem vedea puterea acestei arme în exemplul cuceririi Americii și al luptei „civilizatorilor” veniți din Europa cu aborigenii indieni. Psihicul sănătos și intuiția naturală îi făceau pe indieni aproape invulnerabili, chiar și în fața armelor superioare ale „conchistadorilor”. Europenii au adus „apa de foc” – o armă nouă, testată de secole. După o perioadă de obișnuire cu alcoolul, indienii au primit chiar și instalații de distilare cu instrucțiuni de utilizare. Cucerirea completă a urmat foarte curând. Astăzi, puținii descendenți ai indienilor rămași în SUA sunt arătați ca relicve în rezervații special amenajate pentru ei.

Întreaga manieră „normală” de a bea „cu cultură” se dovedește, de fapt, a fi doar un reziduu periculos al acestei „culturi” – un produs secundar inutil și dăunător sănătății unui popor, rezultat din pervertirea conștientă a naturii umane. Omul se naște sănătos, dar își deformează voluntar fiziologia prin „obiceiurile culturale” care nu-i sunt proprii.