Ce se întîmplă cu organismul atunci cînd mănînci fără a-ţi fi foame?

Să mănînci în lipsa foamei este o distracție americană clasică. Cine dintre noi la vederea unui pachet de cipsuri lucitor de grăsime a răspuns măcar o dată prin refuz: „Mulțumesc, nu sunt flămînd”?

Din păcate, consumul alimentelor atunci cînd organismul are nevoie fizic de hrană nu doar conduce la senzația de greutate, dar și poate avea consecințe periculoasă pentru sănătate. În cadrul unui studiu recent, 45 de studenți au fost întrebați să aprecieze nivelul foamei lo înainte de a mînca mîncare bogată în hidrocarburi, care precum se știe, sunt capabile să provoace

majorarea nivelului de zahăr în sînge. Apoi, după mîncare, nivelul glucozei în sînge a studenților a fost verificat în diferite intervale de timp.

În rezultat, s-a constatat că nivelul de zahăr în sîngele studenților, care înainte de mîncare nu simțeau foame, era mai mare decît al celor care aveau senzația de foame moderată.

Majorarea nivelului de zahăr în sînge, o dată, nu ne va ucide. Însă dacă asemenea fluxuri se vor repeta pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, nivelul mediu de glicemie ar putea fi majorat.

De ce apare această necesitatea de a mînca, dacă nu suntem flîmînzi?

În atmosfera modernă de consum noi suntem înconjurați de informații privind alimentele.

Mîncarea ce stimulează receptorii creierului, generînd satisfacție – de exemplu, hamburgerii, pizza și ciocolata – aceste alimente pot fi găsite ușor în restaurante, magazine alimentare și supermarketuri. Chiar și atunci cînd nu mîncăm, despre aceste alimente ni se amintește la televizor, în rețelele sociale. În final, noi vrem să mîncăm, indiferent dacă suntem sau nu flămînzi.

Potrivit unui alt studiu, mai există un motiv pentru care noi continuăm să mîncăm, deși nu mai suntem flămînzi. Savanții de la Universitatea din Texas au descoperit că noi tindem să percepem mîncarea sănătoasă ca mai puțin sățioasă și, în cele din urmă, mîncăm mai mult decît e nevoie.

Pentru a ne abţine de la supraalimentare, Savantul David Gal ne recomandă să ignorăm stimulenţii externi, ca, de exemplu, accesibilitatea ciocolatelor, ce pot fi cumpărate chiar lîngă casa magazinului şi să ascultăm semnalele interne ale organismului

„Noi mîncăm mereu, dar nu pentru că suntem flămînzi, ci pentru că vedem ceva ce arată apetisant”, susţine David. „Noi mîncăm aproape automat, doar pentru că alimentele stau în faţa noastră”.

David ne recomandă să „privim mîncarea în funcţie de senzaţiile interioare – cît de flămînd sunteţi”. „Şi nu mai mîncaţi, cînd foamea dispare”, spune el.

Sursa: econet.ru