Cele mai mari proiecte de energie regenerabilă în 2011

Schimbări la nivel mondial în "lista campionilor" 2011 nu s-au produs. Majoritatea proiectelor au menţinut poziţiile sale de lider. Cu toate acestea, în unele categorii au intervenit schimbări semnificative.

Cel mai rapid s-a dezvoltat energia solară bazată pe convertoare fotovoltaice. Au fost construite mai multe centrale electrice de acest tip, din care 5 staţii cu o capacitate de peste 80 MW. Două din ele sunt situate în Crimeea. De asemenea, au intervenit modificări în centrale electrice mareomotrice, printre care cîştigătorul precedent care a fost lider aproape 50 de ani - centrala electrică franceză Rance Tidal Barrage, construită în 1963. Pe 4 august 2011 a fost lansată centrala electrică mareomotrică în Coreea de Sud, cu o capacitate de 254 MW (10 turbine de 25.4 MW fiecare). Numai cu 14 MW mai mult, decît la centrala franceză.

Centrala electrică nouă este situată pe malul lacului Sihva (Sihwa Lake) pe coasta de vest a Coreei de Sud, la aproximativ 40 km de sud-vest de capitala sud-coreeană Seul. În fiecare an, centrala va produce 552.7 GW/h de energie electrică. Costul construcţiei a valorat 355 milioane de dolari.

Lacul artificial Sihva a fost creat în 1994 prin construirea unui baraj de o lungime de 11,2 km în zona Golfului. Iniţial, se presupunea că barajul va proteja zonele de coastă de inundaţii, şi cu timpului a apărut o dorinţă de a transforma apele sărate din lac în cele dulci, pentru a asigura întreprinderile agricole şi industriale. Dar, în consecinţă, acest lucru a dus la poluarea serioasă a lacului. Pentru a reduce poluarea apelor, în lac periodic se pompează apa de mare. În 2002 guvernul a decis să construiască o centrală electrică. Acest lucru nu numai că va reînnoi apa din lac, şi, prin urmare, o va face mai curată şi, de asemenea, se va obţine energie suplimentară. În prezent a fost propus proiectul de centrală electrică mareomotrică Incheon Tidal Power Station cu o capacitate de 1320 MW.

Sihwa Lacul Tidal Power Station

Cea mai puternică din lume centrală fotoelectrică (200 MW)
Golmud Solar Park (China)

În 2011, s-a finalizat construcţia centralei electrice cu o capacitate de 200 MW, care a pus-o imediat pe poziţie de lider între centralele electrice fotovoltaice. Centrala este situată în deşert, la 30 km de oraşul Golmud, în provincia Xinghai, în nord-vestul Chinei. Proiectul a fost implementat de către compania Huanghe Hydropower, un membru al societăţii China Power Investment Corp. Centrala ocupă o suprafaţă de 6 km2 (600 de hectare) şi, conform proiectul, va produce 317 gigawaţi-ore pe an.

Locul al doilea ocupă centrala electrică din Ucraina "Perovo" cu o capacitate de 100 MW. Şi dacă în 2010, cea mai puternică staţie fotovoltaică a fost Finsterwalde Solar Park (Germania), cu o capacitate de 80.7 MW, în acest an ,această staţie, în conformitate cu pvresources.com, a ocupat doar al 6-lea loc. Energia solară este în curs de dezvoltare rapidă. 

Parcul solar Golmud

Cel mai puternic parc eolian (781.5 MW)
Roscoe Wind Farm, Texas (SUA)

În 2011, în acest domeniu nu s-au produs schimbări esenţiale. Construită în 2009, centrala electrică eoliană Roscoe Wind Farm continuă să conducă după capacitatea instalată. Capacitatea de 781.5 MW este oferită de 627 de instalaţii eoliene de la producătorii mondiali, cum ar fi Mitsubishi, General Electric, Siemens. Staţia este situată în partea centrală din Texas şi acoperă aproximativ 400 km2.

A doua centrală eoliană este Horse Hollow Wind Energy Center cu 735.5 MW.

 Roscoe Wind Farm

Cea mai puternică centrală electrică eoliană offshore (300 MW)
Thanet Wind Farm, Kent (Anglia)

Centrala electrică eoliană offshore Thanet Wind Farm, ca şi în anul trecut, este liderul în această categorie. Staţia este situată în largul coastei Kent, la sud-est de Anglia, în Marea Nordului. Adîncimea la acest punct este de 20-25 m. Deschiderea oficială a avut loc pe 23 septembrie. Costul proiectului este estimat la 1,4 miliarde de dolari SUA. Ferma eoliană este formată din sute de turbine eoliene Vestas V90 cu o capacitate de 3 MW fiecare.

În prezent se construiesc cîteva centrale electrice eoliene mari offshore cu o capacitate de peste 300 MW. De exemplu, centrala electrică London Array, construită pe coasta de est din Regatul Unit, conform proiectului, va avea o capacitate de 1.000 MW. Prima etapă de construcţie ar trebui să fie finalizată în primăvara anului 2013 şi toată puterea ar trebui să fie instalată pînă în 2015.

Thanet Wind Farm

Cea mai puternică centrală hidroelectrică (22,5 GW)
Barajul Three Gorges Hubei (China)

Three Gorges Dam ("Trei defileuri") este cea mai mare din lume centrală hidroelectrică cu o capacitate de 22.5 GW în China, pe rîul Yanzy. Centrala se constituie din 32 generatoare cu o capacitate de 700 MW şi două generatoare cîte 50 MW. 14 din aceste generatoare sunt instalate pe partea de nord a barajului, 12 - pe latura de sud, iar restul 6 - în partea subterană a staţiei. După cum s-a raportat anterior, anume la instalarea acestor turbine au apărut dificultăţi.

Construcţia centralei s-a început în 1992, sfîrşitul a fost planificat pentru anul 2010. Cu toate acestea, finalizarea construcţiei este în mod constant amînată. La moment, toate turbinele sunt în exploatare, cu excepţia celor 6, situate în partea subterană a staţiei. În 2011, acestea au fost introduse treptat în funcţiune. Se aşteaptă că în 2012, toate turbinele staţiei vor fi trecute la modul deplin operaţional.

A doua putere, cu o capacitate de 14 GW, este situată la graniţa dintre Brazilia şi Paraguay. Un baraj şi mai mare Inga Dam cu o capacitate de 39 GW este construit în Republica Democrată Congo. Finalizarea construcţiei este axată pe perioada cuprinsă între 2020 şi 2025.

Three Gorges Dam

Cea mai puternică din lume turbină mareomotrică (1,2 MW)
Turbina SeaGen, Strengford LAF (Irlanda)

Superioritatea la putere în acest an deţine turbina mareomotrică SeaGen în Strengforde, care este, de asemenea, primul proiect comercial în această ramură. Capacitatea turbinei este de 1,2 MW şi constă din două perechi de turbine cu lame de 16 metri în diametru. Turbina cîntăreşte 300 de tone. Abilitatea de a se roti în jurul axei sale permite turbinei să se ajusteze la fluxul de intrare a apei la maree înaltă sau la reflux. Turbina poate fi scoasă din apă pentru a efectua lucrări de reparaţie (prezentate aici).

SeaGen

Cea mai puternică centrală electrică cu puterea valurilor (2,25 MW)
Agucadoura Wave Farm, Povua de Varzin (Portugalia)

În acest domeniu, ca şi în anul trecut, lider este turbina mareomotrică Agucadoura Wave Farm cu o capacitate de 2.24 MW. Staţia se clasează pe primul loc printre proiectele comerciale realizate vreodată, care funcţionează. Din păcate, după cum raportează unele surse, în prezent staţiunea nu lucrează. Se indică faptul că dificultăţile au fost asociate cu activitatea rulmenţilor. Şi, totuşi, deşi a fost găsită soluţionarea problemei, compania de administrare nu se grăbeşte să lanseze echipamentul în acţiune.

Staţia, de o lungime de 150 m şi o lăţime de 3,5 m, a fost localizată în largul coastei de Povua de Varzin, în nordul Portugaliei. După formă se aseamănă cu un "şarpe", pe jumătate scufundat în apă. Valurile, ciocnindu-se cu aceşti "şerpi", le oferă vibraţiile, care ulterior sunt convertite în energie. Fiecare turbină generează 0.75 MW de energie electrică. Au fost construite trei dintre aceste instalaţii cu o capacitate totală de 2,25 MW şi costă 13 milioane de dolari.

De asemenea, se realizează un alt proiect de centrală electrică cu puterea valurilor în Scoţia - Siadar Wave Power Station cu o capacitate de 4 MW. Conform proiectului, planul ar trebui să fie finalizat în 2011, dar punerea lui în aplicare este încă în curs de desfăşurare.

Ar trebui să fie amintit un alt proiect - Oyster Wave Energy Sistem, dezvoltat de compania Scottish Aquamarine Power, cu participarea Centrului de Cercetare European a Energiei Marine (European Marine Energy Centre). Capacitatea instalaţiei este de 2,4 MW. Acum proiectul este construit pe teritoriul centrului de cercetare, şi, de fapt, reprezintă un design experimental şi nu este utilizat în scopuri comerciale.

Agucadoura Wave Farm

Cea mai puternică centrală termoelectrică solară (354 MW)
Solar Energy Generating Systems, California (SUA)

Solar Energy Generating Systems (SEGS) astăzi rămîne cel mai mare proiect de utilizare a energiei termice solare. Dezvoltat şi pus în aplicare de către compania Luz International. Centrala se compune din nouă centrale electrice solare împrăştiate în deşertul Mojave din California, Statele Unite ale Americii. Din acestea, 6 au o capacitate de 30 MW fiecare, două - 80 MW, şi alte două - 14 MW. Capacitatea totală constituie 354 MW. Sunt folosite 936 384 de concentrări parabolice, situate pe o suprafaţă de 6,5 km2.

Solar Energy Generating Systems

Cea mai puternică centrală electrică geotermală (MW 1517)
The Gheysers, California (SUA)

The Gheysers este un complex format din 22 centrale electrice geotermale cu o capacitate totală de 1517 MW. Cîmpul geotermal este situat la 116 km la nord de San Francisco. În ciuda faptului că puterea de vîrf în mijlocul anilor 1980 a fost 2000 MW, aceasta a scăzut astăzi pînă la 1517 MW, proiectul continuă să fie cel mai mare în domeniul energiei geotermale.

Suprafaţa totală a teritoriului, pe care se revarsă sursele geotermale, este de 78 km2. Cu energia din aceste surse pot fi asigurate 60% din necesităţile în electricitate pe coasta de nord a Californiei.

De asemenea, la cele mai mari centrale electrice geotermale poate fi atribuită Cerro Prieto Geothermal Power Station (720 MW) în Mexic, Hellisheiði Power Station (300 MW) în Islanda.

The Gheysers Power Plan

Cea mai puternică centrală electrică pe baza arderii biomasei (160 MW de energie termică şi 265MW de energie electrică)
Oy Alholmens Kraft, Pietarsaari (Finlanda)

Alholmens Kraft (de asemenea, cunoscută ca Jakobstad Power Station) rămîne cea mai puternică din lume centrală electrică pe bază de biomasă - lemn, turbă. Ca combustibil auxiliar pot fi utilizate cărbunele.

Staţia produce 265 de megawaţi de energie electrică şi 60 MW de energie termică pentru utilizare în sistemele de încălzire centrale, 100 MW de energie termică sunt destinate pentru necesităţile uzinei de producere a hîrtiei. Într-o oră la staţie arde 1.000 de metri cubi de biocombustibili. Dimensiunile cazanului, în care are loc arderea, sunt de 8,5 metri în diametru la bază şi 24 de metri în diametru la partea de sus şi o înălţime de 40 de metri, şi este cel mai mare din clasa lui.
"Avem nevoie de 120 de camioane cu biocombustibili pe zi, - spune directorul administrativ al uzinei, Stig Nickul. - Un camion este suficient pentru 6-7 minute".

 Oy Alholmens Kraft

Sursa: ekopower.ru