MOLDOVENII.MD

Cele mai uimitoare rase de animale cultivate de om

Omenirea se ocupă de domesticirea și creșterea raselor noi de animale, mai multe mii de ani şi tot nu se opreşte. Dorim să supunem cei mai rebeli și cei mai independenţi reprezentanţi ai faunei și să le transformăm în specii gingaşe şi blânde. Astfel, ştiința este gata să ne ajute în acest sens.

1. Marea pisică din junglă care nu este periculoasă

Este cea mai uimitoare și mai costisitoare rasă de pisici numită "Savannah", o versiune casnică a servalului sălbatic, crescută în anii 1980. Și nu doar de dragul interesului științific. Pisicile sălbatice mari sunt foarte populare printre domnii bogaţi. Pentru a proteja gheparzii şi leoparzii autentici împotriva aşa numiţii "iubitori de natură", selecţionarii au creat această alternativă: o fiară cu un aspect exterior amenințător și periculos, dar de fapt blândă şi sociabilă.

Prima Savannah a fost prezentată în 1986 de fabricantul speciilor bengale, Judy Frank. Animalul a fost obţinut în urma împerecherii masculului de serval cu pisica siameză domesticită. Și în 2001 rasa a fost oficial recunoscută şi înregistrată.

Dimensiunile acestor pisici sunt impresionante: 45 cm în greabăn și o greutate de 14 kg. Însă totul depinde de generaţiile progenitoare: cu cât mai multe gene de serval, cu atât pisica este mai mare. Și mai scumpă: prețul pentru rasa Savannah variază de la 7 la 23 mii de dolari.

În obiceiuri, Savannah seamănă mai mult cu un câine: de asemenea, le place să se joace în "aport", să se plimbe pe străzi cu zgardă și să înoate în iazuri. Iar, dresarea lor este o plăcere.

Ei nu au nimic de la independența pisicilor. În timp ce sunteți acasă, Savannah se va ţine de dvs și când veţi pleca – se va plictisi și vă va aștepta la ușă. În general, un câine. Numai că nu latră.

2. Vulpea domestică: blândă ca un câine și independentă ca o pisică

Pentru prima dată, ideea de a domestici vulpea a avut-o geneticianul sovietic, Dimitrie Beliaev, în 1950. Luând drept bază populația vulpilor argintii, Beliaev şi colegii lui, au crescut mai multe generații de animale, selectând cu atenție din fiecare generaţie cele mai inteligente şi mai ascultătoare animale. Speciile care au trecut selecţia, au fost împerecheate între ele.

În rezultat, au fost obţinute creaturi jucăuşe şi prietenoase omului, în obiceiuri asemănătoare cu un câine. Este surprinzător faptul că deşi, vulpile nu au fost încrucișate cu orice altă rasă, aspectul lor exterior s-a schimbat: au apărut pete albe, cozile s-au ondulat şi urechile s-au lăsat în jos. Oamenii de ştiinţă explică aceste transformări prin faptul că în procesul de domesticire al animalelor, adrenalina din sânge a scăzut în mod semnificativ.

Acum, aceste vulpi sunt vândute ca animale de companie. Însă, plăcerea nu este deloc ieftină: pentru o singură vulpe va trebui să plătiţi aproximativ şapte mii de dolari.

3. Semi-zebră, semi-ponei, semi-cal, semi-măgar

Zebra este un cal foarte frumos. Însă omul încă nu a reuşit s-o îmblânzească. Și nu este nevoie de practică, deoarece zebra nu este puternică şi după natură nu este prea blândă.

Cu toate acestea, cercetătorii au decis să domesticească dacă nu o zebră, atunci o semi-zebră.

Prin împerecherea masculilor de zebră cu iepele altor cai (ponei, cal convenţional sau măgari), ei au produs o serie de noi specii, pe care le numim zebroizi. Din hibridarea zebrei şi calului a rezultat un "zors", zebrei cu măgar – un "zonke", zebrei cu ponei – un "zoni".

Aceste animale se simt foarte bine printre rudele din partea tatei şi mamei, numai că nu pot avea urmași, toţi aceşti hibrizi sunt sterili.

Aspectul exterior al animalelor este destul de amuzant, dar de ce a fost nevoie de a le cultiva, rămâne o enigmă. Cel mai renumit zebroid este zonke (hibrid de zebră cu măgar) al lui Sir Sanderson Templ din Lancashire. Toată viața sa până la moarte, animalul a tras un cărucior prin alei.

4. Kama – o mică cămilă îngăduitoare 

Acest animal a fost rezultatul împerecherii masculului de dromader cu o femelă de lamă. Aceste animale sunt rude îndepărtate care milioane de ani au mers pe o cale separată de evoluţie. Din cauza diferenței drastice în înălţime, reproducerea naturală nu era posibilă, astfel că fertilizarea a fost realizată într-un mod artificial.

Prima kamă s-a născut în 1998 în Dubai (Emiratele Arabe Unite). Oamenii de ştiinţă, datorită cărora a avut loc acest eveniment fericit, au numit puiul Rama. Aceeași echipă de savanţi a contribuit la nașterea încă a trei pui Kama - Camila, Jamila şi Rocky.

Toate speciile de Kama au urechi scurte şi coada lunga, ca la cămilă, iar copitele lor sunt despicate, ca la lamă și nu există nici-o cocoaşă. În plus, de la mamă fiecare dintre ei au moştenit o natură docilă, dimensiuni mici, blana groasă şi moale, de la tată - forţa şi rezistenţa. În general, un basm, ci nu un animal. Şi cel mai important, toți hibrizii Kama au fost fertili!

5. Câinele-lup a lui Sarlos 

Selecţionarii au muncit din greu timp de decenii pentru a reproduce un lup "domesticit". În 1925 un selecţionar din Țările de Jos, Lander Sarlos a împerecheat o lupoaică rusă și un mascul de câine ciobănesc, astfel tot restul vieţii a selectat cei mai robuşti și mai rezistenţi căţei ai câinelui lup și îi împerechea între ei. După decesul lui Sarlos, în 1969 experimentele au fost continuate de soția și fiica lui.

Animalul rezultat, după dimensiuni și aspectul exterior este aproape imposibil de distins de lup – acelaşi animal puternic, inteligent și rezistent, cu instinctul gregar şi natură încăpățânată și independentă. Aceşti câini lupi nu pot latră, doar urlă la luna, uneori. Deci, în esență, este un lup ... cu o diferenţă foarte importantă: câinele lui Sarlos recunoaște omul ca conducător de haită. Astfel încât aceştia, ca câini de serviciu, nu au pur şi simplu asemănare. În Țările de Jos și câteva alte țări europene, aceşti câini sunt utilizaţi ca călăuze, ei sunt implicați în salvarea persoanelor naufragiate, ajută să scoată oamenii din surpături, etc.

Cu toate acestea, experţii nu recomandă să luaţi în casă un câine lup unde sunt copii mici. A rămas prea mult în el de la un animal sălbatic, nu se ştie niciodată ce se poate întâmpla…

Sursa: zoo-flo.com