Citiți-i copilului cărți cu glas tare și el va avea mai mult succes

Ne-am obișnuit să credem că studiile costă mult. Dar copiii din familii înstărite și cei cu părinți educați au cu mult mai multe avantaje la start și mai multe posibilități de studii decît alții. Dar s-a stabilit că pentru a reuși la școală nu contează dacă copilul este din familie săracă sau din bogată, au părinții studii superioare sau doar cîteva clase. Este important doar un singur lucru …

Pentru ca copiii să aibă succes în viață și să învețe bine la școală părinții sînt gata să investească mulți bani în educația lor. Dar cea mai bună metodă de a-l ajuta pe copil este în mîinile lor. Aceasta nu necesită nici metodici speciale, nici investiții capitale, nici gadgeturi scumpe. Doar timp și dorință. Pentru a-i asigura unui copil sănătos o dezvoltare bună a vorbirii și intelectului, părinții trebuie să vorbească mult cu el, să-i citească mult și să se joace mult cu el. Totodată, mai important este cititul. Sînt cuvinte foarte corecte, dar noi, de regulă, ce facem cu cuvintele corecte? – le trecem cu vederea. Dar, poate are sens să confirmăm aceste cuvinte cu niște studii științifice?

Spre exemplu, acestei teme și-au dedicat cîteva lucrări științifice americanii Betty Heart și Todd Resly. Rezultatele studiilor lor arată că succesele școlare ale copiilor de 9-10 ani depind direct de faptul cît de mult au vorbit cu ei părinții pînă la vîrsta de 3 ani, care nu de faptul cît primește mama și dacă mama și-a susținut doctoratul. Părinții celor mai buni elevi pot fi oricine după nivelul de studii și al veniturilor, dar pe toți îi deosebește un lucru: ei vorbesc foarte mult și conștient cu copiii lor.

Barbara Tizard și Marin Hudge n 1984 au atras atenția asupra faptului că mamele mai cu statut social mai favorabil discută cu copiii lor mai multe teme și ignoră mai puțin întrebările lor. Iar Jerry Broffi a stabilit în 1970 că, dimpotrivă, mame mai puțin asigurate, ajutîndu-le să sorteze jucăriile le oferă mai puține explicații și le indică mai mult asupra greșelilor,

Iar cînd părinții încep să le citească copiilor – orice diferențe sociale dispar. Și cei bogați, și cei săraci, și cei educați, și cei fără studii, se comportă la fel: ca niște părinți exemplari. Toți interacționează amical și constructiv cu copiii, nu-i apostrofează, nu-i limitează prin ordine și porunci, ci vorbesc mult, adresează întrebări și răspund adecvat la întrebările copiilor. Erika Hoff-Ginsberg scrie că anume la citirea cărților, vorbirea părinților devine mai bogată și mai diversă, iar răspunsurile, pe care le oferă copiilor, îi determină pe copii să dezvolte tema mai departe. Anume un asemenea stil de comunicare cu copilul pune bazele dezvoltării vorbirii și însușitei bune: copii învață operațiuni de gîndire complicate.

Capacitatea de a înțelege la auz la copii se formează mai devreme decît capacitatea de a citi (copii învață să înțeleagă cele auzite de la naștere pînă la cinci ani, iar să înțeleagă cele citite – de la cinci și jumătate pînă la 13). Lor le este mai ușor să asculte, decît să citească, mai ales atîta timp cît cititul nu este încă ușor pentru, un proces automat. Pînă atunci ei cheltuiesc multe eforturi pentru descifrarea și înțelegerea celor citite și le rămîn prea puțin pentru a primi plăcere. Însă copiii pot înțelege foarte bine la auz o carte, pe care ei încă nu o pot citi singuri.

Toate acestea devin deosebit de importante dacă copilul citește cu greu – din cauza vederii slabe, sau a dislexiei. În acest caz, cititul cu voce tare este și o activitate în comun, și posibilitatea de a învăța programul școlar, și o ușă deschisă spre cultura mondială. Dar cel mai important este o ocupație calmă, comodă, acasă, o insulă a siguranței printre marea emoțiilor școlare în perioada adolescenței. Este și o posibilitate pentru părinți să vorbească cu copilul său, să discute problemele de la o distanță sigură, pe exemplul eroilor literari.

Uimitor, cît de ușor părinții adolescenților își cedează pozițiile ferme, jertfind cea mai fericită, cea mai caldă ocupație dădacelor și profesorilor, centrelor de studii și de dezvoltare. Și lăsîndu-și cele mai plictisitoare, cele mai rîncede ocupații: controlul reușitei, lecțiile și înțepăturile în legătură cu curățenia în cameră.

Irina Lukianova