Conştiinţa ecologică finlandeză
Conştiinţa ecologică finlandeză
Suomi, nu primul an deţine poziţia de top pe lista ţărilor cu cel mai bun mediu. În acelaşi timp, Finlanda este o ţară cu nivelul de viaţă înalt, care în condiţiile moderne neapărat implică existenţa maşinii aproape la fiecare cetăţean adult, şi cu industria dezvoltată. Cu toate acestea, cum pot finlandezii, să menţină natura sa în curăţenie şi ordine?
În lista semiserioasă- semiumoristică a caracteristicilor care disting un finlandez tipic de la reprezentanţii altor naţionalităţi este, de exemplu, şi una care îl deosebeşte: finlandezii nu cumpără pungi de plastic pentru deşeuri, ci în locul lor folosesc pachete, care, în mod inevitabil, trebuie să cumpere pentru produsele alimentare în supermarketuri. Acestea, predate liber în supermarketuri, sunt o salvare pentru mulţi locuitorii ţării, care merg la cumpărături cu saci de pânză reutilizabili şi folosesc containere de celofan numai dacă acestea sunt înmânate în mod obligatoriu.
Veţi spune că e un nimic? Dar un nimic foarte caracteristic - în orice caz, această trăsătură comportamentală faţă de mediu, puţin probabil se va găsi pe lista caracteristicilor unui francez tipic, englez, sau chiar mai mult, unui rus sau ucrainean.
Modul de viaţă ecologic finlandez, desigur, se manifestă nu numai în întrebarea utilizării sau nu a pungilor pentru gunoi, şi adesea este de program - în sensul că este susţinut şi promovat la nivel de stat. De exemplu, sistemul de utilizare a deşeurilor în Finlanda este un exemplu la nivel mondial. Sistemul începe să funcţioneze "de jos în sus" - şi se manifestă prin atitudinea conştiincioasă a finlandezilor obişnuiţi, aceştea nu refuză să-şi petreacă o parte din timp şi să aruncă resturi în coşul de gunoi corespunzător: deşeuri alimentare - la produsele alimentare, din material plastic - la plastic, borcane de sticlă - la recipiente pentru sticlă, etc. Nu este nici o problemă în căutarea locului, unde puteţi arunca recipiente goale - nu contează, din sticlă sau din plastic, - Containerele speciale sunt lângă majoritatea magazinelor. Apoi, toate aceste bogăţii de gunoi sunt distribuite companiilor reprocesare (de prelucrare – trad.), şi ca rezultat - deşeurile de multe ori capătă a doua viaţă, devenind produse noi ale industriei uşoare. În plus, produsele nu sunt de categoria a doua - în unele locuri din ţară, în mod regulat, se petrec expoziţii de produse fabricate din materiale reciclate. Deci, mărfurile obţinute, pot fi expuse.
Maşini în Finlanda sunt într-adevăr multe, dar ecologia lor este monitorizată cu stricteţe de către stat. Maşinile vechi, care produc prea mult eşapament - astfel de vehicule nu sunt interzise pe drumurile finlandeze, dar conducerea lor datorită amenzilor va costa atât, că ar fi mult mai ieftin să cumperi o nouă maşină ecologică. Şi aceasta în ciuda costului relativ înalt de autoturisme în Finlanda, care se explică prin faptul că în costul fiecărei maşini este inclus şi costul utilizării acesteia.
O altă caracteristică a finlandeziilor, ca fiind oameni ce gândesc ecologic – spiritul lor de economie. Mai exact, atitudinea grijulie faţă de resursele naturale şi nu numai. Nu este o zgârcenia, proprie altor naţiuni, mai degrabă, o înţelepciune a vieţii, care se transmite de la o generaţie la alta. Clima severă a învăţat strămoşii mai îndepărtaţi ai locuitorilor contemporani din Suomi să păstreze căldura în casa lor, deşi casele de astăzi sunt încălzite cu sisteme de încalzire moderne, finlandezii, ca şi înainte, astupă cu atenţie toate fisurile ca din casă să nu iasă nici un pic de căldură. De asemenea este obişnuită atitudinea grijulie faţă de obiecte de uz casnic, haine (lucruri de bună calitate, fabricate în Finlanda, pot fi purtate o perioadă lungă de timp), energie electrică. Un principiu aparte al spiritului de economie este apa, calitatea cărei, în mod regulat, este recunoscută una din cele mai bune din lume. Şi nu fără motiv - aici, fabricile şi uzinele nu evacueazăre deşeuri în apă, nu spală maşini, din curăţenea căilor de navigaţie locale aproape este construit un cult, fiecare şi toţi au grijă de ea. Ca urmare, în Finlanda - ţara a 188 de mii de lacuri şi a naturii aproape divin curate - apa poate fi folosită direct de la robinet. Oare acest lucru ar fi fost posibil, dacă finlandezii nu ar avea o aitudine deosebit de cumpătată faţă de curăţenea rezervorilor de apă şi a iazurilor, precum, şi altor resurse de apă?
A înţelege şi a învăţa din succese în protecţia ecologică finlandeză a mediului este laolată atât de dificil şi atât de uşor. Este dificil de a învăţa atitudinea innascută de a îngriji natura, inerentă finlandezilor. Mai precis, este dificil pentru locuitorii ţărilor, natura cărora este generoasă şi permite o atitudine risipitoare faţă de fructele sale. Locuitorii din ţara Suomi trebuiau să coexiste cu natura, suficient de rară şi dură, care nu se grăbea să împărtăşească abundenţa ei, natura, care necesită nişte eforturi, natura, cu care uneori trebuiau să lupte. Cu toate acestea, în general, relaţia dintre natura finlandeză şi însăşi finlandezii a fost întotdeauna paşnică - pentru că altfel nu ar fi supravieţuit timp de ierni lungi şi reci de nord. Şi, cu toate că în societatea de înaltă tehnologie de astăzi, nu mai este necesar să încălzeşti casele cu focul de lemne, finlandezii încă mai continuă să urmărească o strategie de coexistenţă paşnică cu păduri vaste şi lacuri, care acoperă pământul lor.
Cu toate acestea, finlandezii moderni sunt obligaţi să ia o aitudine grijulie faţă de mediul înconjurător nu numai prin gene. În serviciul mediului sunt direcţionate şi legi stricte care limitează poluarea de natură, precum şi sistemul educaţional, care depune o mulţime de eforturi pentru a studia conştiinţa ecologică din fragedă tinereţe. Ideea necesităţii gestionării bune faţă de natura este însuflată copiilor în mod activ încă în şcoala de juniori - împreună cu ideea utilităţii cumpătării în genere. Ca urmare, în Finlanda, spre deosebire de multe alte ţări occidentale, percepţia despre risipă nu s-a deprins. În Suomi se consideră prestigios nu schimbările frecvente de maşini mari, şi nu prezenţa unei case mare, ci alte lucruri - cum ar fi familia, sănătatea, şi alte valori tradiţionale. În consecinţă, pe drumurile din ţară nu circulă, fumegând, monştrii auto, care populează autostrăzile din America de Nord, ci maşini simple si economice. Iar casele locale nu impresionează cu dimensiunele lor, însă sunt situate pe malurile rezervorilor de apă cele mai curate, înconjurate de păduri virgine.
Şi totuşi, această experienţă – “crearea ideiilor” privind protecţia mediului şi organizarea societăţii neconsumătoare - prezentată ca primordială, ar trebui să o învăţăm. Deci, cine ştie – poate că, însuşind coexistenţa armonioasă cu natura, noi am putea, la fel ca finlandezii, să bem apa din robinete de apeduct.