Coptul pâinii în cuptor

Coptul pâinii în cuptor

La popoarele slave pâinea a fost întotdeauna nu numai un aliment de bază, dar de asemenea, venerată ca un simbol al prosperităţii, abundenţei şi prosperităţii materiale. În familiile ţărăneşti copiii, din anii mici, erau obişnuiţi cu o atitudine grijulie faţă de pâine. Se credea că de modul în care omul se referea la pâine depinde sănătatea, puterea şi norocul lui. Când mâncau pâinea, aveau frică să nu să scape nici o fărâmitură. Dacă totuşi acest lucru se întâmpla, atunci în conformitate cu regulile nescrise, fărâma ar trebui să fie ridicată, sărutată, şi apoi mâncată sau aruncată în cuptor. De obicei, pâinea se cocea în două sau trei zile. Ziua de coacere a fost considerată una specială. La Ucraina, cu această ocazie, bucătăreasa îşi lega o basma de culoare aprinsă şi purta haine de sărbătoare. Pâinea se plasa în cuptor în tăcere completă. În timp ce pâinea se afla în cuptor, era interzis să se facă zgomot, să se vorbească tare, să se înjure şi să se certe. Se considera că înjurăturile "deranjează" pâinea şi aceasta, prin urmare, poate să nu să se primească reuşită. Se credea că, după acest ritual de copt pâinea nu se va termina în hambare pe tot parcursul anului.

Pâinea trebuia să fie pusă în cuptor când lemnele se transformau în cărbune şi apărea un jăratic încontinuu. Această metodă este folosită şi în ziua de azi pentru coacerea de succes nu numai a pâinii, ci şi a prăjiturilor, turtelor. Unele bucătărese nu presărau lopata cu făină şi în locul ei aranjau frunze de varză, de pătrunjel, de ţelină. Pâinea coaptă avea o coajă aromatizată, foarte gustoasă.

Exista un mod foarte simplu de a identifica timpul aflării pâinii în cuptor. Odată ce pâinea era trimisă în cuptor şi brutăreasa închidea lespedea, ea arunca într-un pahar cu apă curată un boţ mic de aluat de mărimea unui nuc, frământat din aceeaşi cocă. Imediat ce boţul se lăsa pe partea de jos a paharului, pentru bucătăreasă apărea un semnal că a venit timpul pentru a verifica gradul de pregătire al pâinii. Pâinea se considera coaptă dacă scotea un sunet clar şi bine definit. Dar exista şi o altă modalitate de a verifica nivelul de pregătire al pâinii. În pâine se introducea un ac din oţel sau din lemn bine lustruit. Pâinea era coaptă, dacă acul scos rămânea curat. Pâinea coaptă se lăsa să se răcească pe masă sau pe laiţă lângă sobă, acoperită cu un prosop curat.

Pentru sărbători în cuptor, din acelaşi aluat, coceau plăcinte umplute cu carne, măruntaie de vite (ficat, plămâni, inimă), peşte, orez, ciuperci, varză, ceapă verde şi ouă, mere şi diferite fructe de pădure. La Nordul Rusesc întotdeauna erau în favoare plăcintele umplute cu peşte şi mure.