MOLDOVENII.MD

Cosmosurile civilizațiilor antice. Partea a XV-a. Asiria: când eroul devine statul

Dacă Babilonul ridica privirea omului spre stele și căuta destinul în mișcarea corpurilor cerești, următoarea lume a călătoriei noastre privește într-o direcție complet diferită. În fața noastră apare o civilizație care a încercat pentru prima dată în istorie să transforme ordinea nu într-un mit, nu într-o idee filosofică și nici într-un ideal religios, ci într-un sistem funcțional uriaș. Din acest motiv, eroul principal al cosmosului asirian nu este omul, zeul sau destinul. Eroul principal devine statul.

Pentru a vedea această lume trebuie să ne întoarcem în mileniile II–I î.Hr. și să ajungem în nordul Mesopotamiei, pe teritoriile actualului nord al Irakului, nord-estului Siriei și sud-estului Turciei. Între dealuri, stepe și văile fertile ale cursului superior al Tigrului s-a format una dintre cele mai puternice civilizații ale lumii antice. Spre deosebire de câmpiile sudice ale Babilonului, această regiune se afla la intersecția marilor drumuri. De aici se deschideau căi spre platoul iranian, Anatolia, Siria, Caucaz și Marea Mediterană. Geografia însăși părea să împingă Asiria spre expansiune și organizare.

Arheologia ne dezvăluie o lume de dimensiuni impresionante. Ruinele orașelor Așșur, Kalhu, Dur-Șarrukin și mai ales Ninive continuă să impresioneze prin amploarea lor. Palate uriașe, ziduri kilometrice, reliefuri monumentale, tauri înaripați lamassu la porțile orașelor, sisteme complexe de drumuri și aprovizionare cu apă demonstrează apariția unei noi forțe istorice. Cel care intra într-o capitală asiriană trebuia să simtă nu frumusețea naturii și nici măreția zeilor, ci puterea statului.

Aici începe să se dezvăluie cosmosul unic al Asiriei. Dacă pentru sumerieni lumea era lupta dintre ordine și haos, pentru egipteni eternitatea, pentru greci căutarea omului, iar pentru Babilon observarea ordinii cerești, pentru asirieni problema centrală devine organizarea spațiului. Pentru prima dată statul începe să fie perceput aproape ca un organism viu. El are memorie, voință, armată, drumuri, arhive, funcționari și propriul său destin.

Cercetările moderne descriu adesea Asiria ca prima mare superputere a lumii antice. Desigur, au existat și alte regate puternice înaintea ei. Însă asirienii au creat mecanisme administrative capabile să gestioneze teritorii întinse pe mii de kilometri. Arheologii descoperă dovezi ale unei rețele dezvoltate de provincii, depozite, garnizoane, drumuri și servicii de comunicație. Ceea ce înainte depindea în mare măsură de personalitatea conducătorului începe să funcționeze ca sistem. Iar sistemul devine principala forță a Asiriei.

Deosebit de interesantă este relația asirienilor cu puterea. În multe civilizații antice, regele era în primul rând mediator între oameni și zei. În Asiria, regele rămâne o figură sacră, dar devine tot mai mult și administratorul unui mecanism gigantic. Statul are nevoie de organizare permanentă. Nu întâmplător, reliefurile asiriene prezintă nu doar campanii militare, ci și construcții de canale, întemeieri de orașe, mutări de populații și administrarea teritoriilor. Este o civilizație a acțiunii.

Ar fi însă o greșeală să reducem Asiria doar la război. Într-adevăr, armata asiriană a fost una dintre cele mai eficiente ale Antichității. Dar tocmai datorită acestei organizări au apărut rețele comerciale, schimburi tehnologice și circulația ideilor între regiuni foarte diferite. Istoria reține adesea cuceririle. Arheologia ne arată și cealaltă față a imperiului: capacitatea de a conecta lumi diferite într-un singur sistem.

Un loc aparte îl ocupă cunoașterea. La Ninive a fost creată celebra bibliotecă a regelui Așșurbanipal, una dintre cele mai importante colecții de texte ale lumii antice. Datorită acesteia au supraviețuit numeroase opere ale Mesopotamiei, inclusiv Epopeea lui Ghilgameș. Aici se află unul dintre marile paradoxuri ale cosmosului asirian. Civilizația cunoscută pentru puterea sa militară a devenit în același timp unul dintre cei mai importanți păstrători ai cunoașterii umane.

Natura ocupa și ea un loc special în această viziune. Dacă babilonianul observa cerul, asirianul căuta să organizeze spațiul. Canale lungi traversau regiuni întinse. Apa era adusă în orașe și grădini. Se construiau baraje și sisteme inginerești complexe. Din perspectivă etnobiologică, Asiria poate fi descrisă ca o civilizație a gestionării peisajului. Omul nu se limitează la adaptare. El încearcă să modeleze mediul în funcție de nevoile sale.

Pe măsură ce cercetările continuă, devine tot mai clar că moștenirea Asiriei depășește cu mult istoria cuceririlor. Această civilizație a demonstrat cât de departe poate ajunge capacitatea umană de organizare. Multe dintre elementele administrației imperiale care vor fi preluate ulterior de Persia, Roma și alte mari puteri apar aici într-o formă timpurie și impresionantă.

Întrebarea fundamentală a cosmosului asirian este surprinzător de actuală: poate ordinea să cuprindă o lume uriașă? Poate societatea umană să se organizeze la o scară pe care niciun om nu o poate vedea în întregime? Asirienii au încercat să răspundă la această întrebare prin însăși existența imperiului lor.

Din acest motiv, simbolul principal al Asiriei nu este templul și nici palatul. Simbolul este drumul. Drumul care leagă orașe îndepărtate, armate, funcționari, comercianți, soli și cunoaștere. Drumul transformă teritorii diferite într-un singur spațiu. Această imagine exprimă cel mai bine cosmosul asirian — o lume în care statul devine un organism viu, iar ordinea se transformă într-o forță capabilă să schimbe istoria.

În partea următoare a călătoriei noastre vom descoperi civilizația hitiților, unde eroul principal va deveni arta tratatului și a înțelegerii.

Autor: Валерий Катрук

Citiți toate părțile: Partea 1, Partea 2, Partea 3, Partea 4, Partea 5, Partea 6, Partea 7, Partea 8, Partea 9, Partea 10, Partea 11, Partea 12, Partea 13, Partea 14, Partea 15