MOLDOVENII.MD

Cum creează media imaginea dolmenelor: de la știință la mister

Percepția modernă a dolmenelor nu este formată doar de cercetarea științifică, ci și de spațiul mediatic. Aici se conturează imaginea care devine ulterior „evidentă”: structuri enigmatice, încărcate de sensuri ascunse și înconjurate de idei despre energie, spirite sau cunoaștere secretă.

Media tinde spre claritate și expresivitate. Acolo unde știința vorbește despre incertitudine, discursul mediatic oferă adesea interpretări definitive. Ipotezele devin afirmații, iar complexitatea este redusă la formule ușor de reținut.

Nu este neapărat vorba despre distorsionare, ci despre schimbarea accentelor. Limbajul prudent al cercetării este înlocuit cu unul mai imagistic și mai categoric. Astfel apar expresii precum „portaluri”, „locuri de energie” sau „lăcașe ale spiritelor”.

Imaginea vizuală are un rol esențial. Fotografiile și materialele video creează o atmosferă specifică: lumină difuză, ceață, contraste cromatice. Dolmenele sînt astfel scoase din contextul neutru și plasate într-un cadru simbolic.

Rețelele sociale amplifică acest proces. Repetiția accelerează fixarea percepției. Cu cît o idee este mai des întâlnită, cu atît pare mai credibilă. În același timp, granița dintre informația științifică și interpretarea populară devine tot mai difuză.

Totuși, imaginea mediatică nu este complet separată de cea științifică. Ea preia elemente din cercetare, le transformă și le reintroduce în spațiul public. Astfel, interesul pentru dolmene crește, chiar dacă sensurile atribuite lor se modifică.

Apare o situație dublă. Pe de o parte, dolmenele devin parte a culturii contemporane. Pe de altă parte, ele sînt însoțite de interpretări care nu se bazează întotdeauna pe date verificabile.

În acest context, este important să distingem între limbajele diferite. Știința lucrează cu incertitudinea, media — cu percepția.

Dolmenele există astfel în două planuri: ca obiecte de cercetare și ca simboluri culturale. Iar înțelegerea acestei duble existențe oferă o perspectivă mai clară asupra modului în care privim trecutul.