Cum Danemarca a devenit pionier în utilizarea surselor de energie alternative

Cum Danemarca a devenit pionier în utilizarea surselor de energie alternative

Mai mult de 5000 de turbine eoliene oferă acum 20% din necesităţile cetăţenilor danezi în energie electrică. În plus, în 2001, Danemarca prima a deschis direcţia energiei eoliene offshore, construind lângă Copenhaga, prima din lume instalaţie eoliană Middlegrunden. Capacitatea ei constituie 40 MW, iar funcţionarea unei turbine timp de 20 de ani economiseşte circa 60 de tone de cărbune sau 180 de mii de barili de petrol. Apoi au apărut încă două centrale de 160 MW - Nye Horns Rev şi Nysted - care au făcut din Danemarca liderul mondial după capacitatea energiei eoliene offshore.

Al patrulea războiu arabo-israelian din 1973, a durat doar 18 zile. Prima criză a petrolului la nivel mondial a început la a 11-a zi a războiului şi a durat mai mult timp decât acţiunile de luptă. Lumea arabă a suferit o înfrângere, dar pentru aliaţii Israelului victoria a fost foarte condiţionată: în calitate de presiune politică ţările OPEC au mărit de trei ori preţul la petrol şi au introdus embargoul asupra vânzărilor de petrol către ţările din Europa de Vest.

La începutul anilor 70, Danemarca a fost aproape în absoluta dependenţă de importurile combustibililor. După cum scrie "Investgazeta", pe timpurile celea cota de petrol în sectorul carburanţilor din ţară a fost de 90%, iar rezervele de cărbune din Danemarca au fost neglijabile. Guvernul a încercat să iasă din situaţie. Cum se întâmplă adesea în alte ţări, în detrimentul cetăţenilor. Prima soluţie a fost programul "Weekend cu o bicicletă", conform căruia cetăţenilor li se permitea să realimenteze maşinile numai în zilele lucrătoare. Anume în perioada dificilă de criză a petrolului 70% de danezi s-au mutat pe biciclete şi au început să economisească energia electrică şi termică. Dar aceste economii nu au putut rezolva problema de volatilitate, care ar putea fi rezolvată cu ajutorul construirii unei centrale nucleare. Însă, această decizie nu a fost acceptată de societate: Danemarca a fost deja o ţară democratică, şi poporul, care de bună voie s-a aşezat pe biciclete, a protestat activ împotriva centralelor nucleare. Guvernul a fost forţat să abandoneze energia atomică şi să se concentreze asupra altor resurse naturale precum surse potenţiale de energie.

În Danemarca, destul de des se schimbă vremea, astfel încât în cea mai mare parte a anului bate vântul. În căutarea unor modalităţi de a rezolva problemele energetice, un grup de oameni de ştiinţă tineri a propus o idee îndrăzneaţă - să se utilizeze generatoare eoliene. Morile de vânt pentru măcinarea cerealelor au fost răspândite înaintea erei noastre în lumea islamică, din secolul al XIII-lea, acestea au fost aduse în Europa de cruciaţi. Ca urmare a legilor de simetrie, când ţările arabe au luat de la Danemarca petrol, Danemarca şi-a adus aminte de morile arabe.

Prin 1979, guvernul a găsit o posibilitate de a introduce subvenţia de stat care acoperea 30% din costul instalării turbinelor eoliene. A fost înfiinţat Laboratorul Naţional pentru testarea turbinelor eoliene. În 1986, subvenţiile au fost tăiate în jumătate, apoi le-au anulat cu totul. Astfel, în 1989, prin eforturi comune s-a născut piaţa turbinelor eoliene. După cum a fost estimat rezervele energiei eoliene din lume depăşesc de o sută de ori rezervele hidroenergetice ale tuturor râurilor din lume.

În următorii douăzeci de ani volumul industriei vântului din Danemarca a atins 1 miliard de dolari, în acelaşi timp, a crescut semnificativ numărul de persoane care lucrează în acest domeniu – de la câteva sute până la 20 mii de angajaţi în industria eoliană de astăzi. Astfel energia eoliană a devenit mândria naţională a Danemarcei.

Învăţându-se cum să facă banii din aer, Danemarca s-a apucat de gunoi, o altă sursă promiţătoare şi, în unele sensuri, o resursă prea regenerabilă. Deşi nu este vorba numai de gunoi - următorul progres în dezvoltarea independenţei energetice a Danemarcei a fost modernizarea sistemelor de termoficare. Şi aici poziţia coordonată calitativă a departamentelor guvernamentale a jucat un rol-cheie: atunci când la începutul anului 1980, guvernul a stabilit un obiectiv privind noul sistem de planificare al încălzirii, cele cinci municipalităţi, în ciuda diferenţei de suprafeţe şi de interese, şi-au unit forţele. Ca rezultat, danezii au primit un sistem flexibil cu o tehnologie simplă, care funcţionează pe aproape orice tip de combustibil şi ar putea trece de la un tip de combustibil la altul. Instalaţiile de incinerare din Danemarca, integrate în sistemul de alimentare cu energie termică şi electrică a oraşelor, economisesc milioane de barili de petrol şi gaze: 1 tona de deşeuri este egală cu aproximativ 200 de litri de combustibil diesel. Numai în Copenhaga, aproximativ 30% din consumul anual de energie termică sunt acoperite de energia derivată din reciclare. Pentru producerea sumei rămase de căldură se foloseşte energia geotermală şi tipuri de combustibili, cum ar fi granule din lemn, paie, gaze naturale, petrol şi cărbune.