MOLDOVENII.MD

Cum înfometarea periodică afectează creierul

Adesea, oamenii sănătoși întreabă de ce ar avea nevoie de strategii de restricție alimentară? Răspund: pentru a vă păstra sănătatea în general, în special sănătatea creierului. Fără un creier sănătos, nu putem aprecia farmecul longevității. Și alimentația noastră este o parte importantă a îngrijirii sănătății creierului.

La baza acestui fapt se află trei mecanisme cheie de menținere a sănătății:

procesul de autofagie,

trecerea la un regim economic al metabolismului,

acțiunea hormonului grelina (hormonul foamei).

Cu toții știm că alimentația sănătoasă, ca și exercițiile fizice, este una dintre cele mai bune și studiate modalități de menținere a sănătății creierului, avînd o istorie lungă și o practică de aplicare pe toate continentele și în multe culturi și practici religioase.

Iată 18 studii care au confirmat efectul protector al înfometării periodice (reținere) asupra creierului:

1. Crește rezultatele testelor de memorie, așa cum se arată în examinarea a 50 de pacienți vîrstnici normali, după o scădere cu 30% a caloriilor timp de 3 luni 

2. Crește rezistența la bolile legate de vîrstă. În boala Parkinson, reținerea periodică de la alimente păstrează neuronii dopaminergici și reduce progresia bolii. În boala Alzheimer, postul previne acumularea de proteine curbate incorect. În boala Huntington, postul normalizează nivelul factorului neurotrofic cerebral, care încetinește degenerarea neuronilor. 

Urmarea postului o dată sau de două ori pe săptămînă va ajuta la protejarea creierului împotriva bolilor degenerative, cum ar fi boala Parkinson și Alzheimer, potrivit unui studiu realizat de Institutul Național pentru îmbătrînire din Baltimore, SUA.

3. Încetinește scăderea abilităților cognitive legate de vîrstă.

4. Păstrează mecanismele centrale, stimulează restaurarea plasticității oculare în cortexul vizual (Spolidoro și alții, 2011).

5. Previne pierderea auzului cauzată de vârstă la șoarecii sălbatici (Someya și alții, 2010).

6. Previne atrofia cerebrală legată de vîrstă la macaca vîrstnici (Willette și alții, 2012a).

7. Crește producția de energie prin protejarea mitocondriilor împotriva deteriorării asociate cu îmbătrînirea (Liu și alții, 2006).

8. Îmbunătățește memoria, luarea deciziilor și controlul emoțional, păstrînd volumele structurilor creierului implicate în aceste procese, inclusiv hipocampusul, amigdalele și cortexul prefrontal (Willette și alții, 2012b).

9. Sprijină mecanismul optim de formare a plasticității sinaptice în procesul de îmbătrînire (Mattson 2012).

10. Crește neurogeneza și stimulează factorii trofici, cum ar fi BDNF, factorul de creștere 1 asemănător insulinei  și factorul de creștere a endoteliului vascular celular (Lee și alții, 2002; Cheng și coatorii. 2003; Joseph D'Ercole, 2008; Trejo și alții, 2008).

11. Reduce markerii inflamatorii, cum ar fi citokinele pro-inflamatorii în sînge (Harvey și colab., 2011).

12. Crește fluxul sangvin și conexiunile funcționale în regiuni importante ale creierului, inclusiv hipocampusul și cortexul lombar frontal (Berdett și alții, 2010).

13. Crește conexiunile neuronale prin creșterea activității electrice și sinaptice (Voss și alții 2010).

14. Previne moartea neuronilor prin inducerea factorilor de transcripție care sînt responsabili de expresia genelor implicate în reglarea supraviețuirii celulare (Mattson, 2008).

15. Luptă împotriva patologiei neuronilor prin creșterea nivelului de proteine care împiedică acumularea de proteine răsucite incorect, ceea ce este o caracteristică distinctivă a bolii Alzheimer și a bolii Parkinson (Rubinsztein și alții, 2011).

16. Încetinește caracteristica celulară a îmbătrînirii, exprimată prin acumularea de forme active de oxigen, care se manifestă prin reglarea pozitivă a enzimelor care suprimă stresul oxidativ (Hyun și alții, 2006).

Foamea ne permite să eliminăm resturile celulare și să le înlocuim cu celule noi.

17. Păstrează integritatea ADN-ului prin slăbirea reducerii legate de vîrstă a ADN-ului de reparare, enzima APE1 (Kisby și alții, 2010).

18. Stimulează autofagia în neuroni, care îmbunătățește eliminarea proteinelor deteriorate și fragmente de celule moarte (Alirezaei și alții, 2010).