Cum să obţinem economii durabile prin creşterea eficienţei energetice active

Cum să obţinem economii durabile prin creşterea eficienţei energetice active

Eficienţa energetică activă este definită ca atingerea schimbărilor durabile prin măsurarea, monitorizarea şi gestionarea consumului de energie. Economisirea pasivă a energiei înseamnă punerea în aplicare a măsurilor împotriva pierderilor de căldură, instalarea echipamentelor cu consumul redus de energie, etc.

Folosirea echipamentului eficient şi a dispozitivelor (de exemplu, de iluminat), cu consumul redus de energie este vitală, dar insuficientă. Fără o bună gestionare, aceste măsuri deseori, pur şi simplu, limitează lupta cu pierderea energiei şi nu oferă o reducere reală a consumului de energie sau schimbarea modurilor de utilizare a energiei.

Dacă vrem să realizăm o economie durabilă pentru toate dispozitivele consumatoare de energie, este necesar să se introducă eficienţa energetică activă. De asemenea, acest lucru implică schimbarea culturii şi a mentalităţii persoanelor şi grupurilor, şi, în consecinţă, modificarea comportamentului la locul de muncă şi la domiciliu. Cu toate acestea, utilizarea pe scară largă a mijloacelor tehnice de control va face această nevoie mai puţin acută.

Astăzi nu există nici o îndoială că conservarea energiei este importantă pentru mulţi oameni. Cu toate acestea, nu există o înţelegere completă a noţiunii în cauză şi a modului în care putem să implementăm iniţiative pentru a economisi energia.

Având în vedere acest lucru, unele companii, inclusiv Schneider Electric, au formulat două abordări pentru asigurarea economiilor de energie. Acestea sunt eficienţa energetică pasivă (Passive Energy Efficiency) şi eficienţa energetică activă (Active Energy Efficiency).

Pentru mulţi oameni problema consumului de energie se reduce la pierderi de căldură în clădiri şi poate fi rezolvată prin mijloace cum ar fi izolarea, instalarea termopanului şi eliminarea pierderilor de căldură. Pentru alţii, este vorba de iluminat, deşi de multe ori acestea (măsuri) se limitează doar la instalarea sistemelor cu consumul redus de energie. Oamenii, care consumă o mulţime de energie pentru încălzire pot fi satisfăcuţi cu instalarea încălzitorilor eficienţi de apă.

Toate aceste acţiuni sunt necesare şi ar trebui să fie încurajate, dar de fapt ele reprezintă doar nişte contramăsuri pasive, care, în principal, limitează pierderea energiei, fără a afecta distribuirea acesteia.

Pentru a asigura o eficienţă energetică activă, nu este suficient să stabilim dispozitive cost-eficiente, dar, de asemenea, este nevoie să le controlăm, folosind numai cantitatea necesară de energie. Anume factorul gestionării are o importanţă fundamentală pentru realizarea eficienţei maxime. Pentru a demonstra acest lucru, imaginaţi-vă un bec de economisire a energiei, care stă aprins într-o cameră goală. Am reuşit doar să cheltuim mai puţină energie, decât cu becurile convenţionale de lumină!

Pentru a asigura o permanentă schimbare, avem nevoie de o gestionare a consumului de energie prin mijloace de măsurare, monitorizare şi management. Mai mult decât atât, în comparaţie cu costul soluţiilor termice (şi competenţele tehnice necesare pentru a preveni riscurile), mijloacele de control asupra energiei pot fi implementate cu costuri rezonabile şi oferi un randament foarte rapid. Acest lucru este valabil, mai ales având în vedere creşterea rapidă a preţurilor la energie - cele mai multe soluţii pentru managementul energiei pot fi recuperate în câţiva ani.

Un alt factor foarte important în viitor întru promovarea eficienţei energetice active este nevoia de a pune în aplicare obiective ambiţioase pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon, stabilite de către guvernele în conformitate cu Protocolul de la Kyoto. De exemplu, în domeniul construcţiilor, este clar că în 2020 obiectivele nu pot fi atinse, dacă nu vom asigura eficienţa energetică a clădirilor existente (şi tuturor construcţiilor noi).

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră este o problemă globală, stabilită de Protocolul Conferinţei Earth Summit la Kyoto în 1997, care a fost în sfârşit ratificat de 169 de ţări în decembrie 2006.

În conformitate cu Protocolul de la Kyoto, ţările industrializate au convenit până în 2012 să reducă emisiile globale de gaze cu efect de seră cu 5,2%, comparativ cu anul 1990. (Aceasta corespunde unei reduceri de 29% în comparaţie cu emisiile proiectate în 2012). În faţa Europei stă o sarcină de reducere a emisiilor cu 8%, iar până în 2020 emisiile de CO2 ar rebui să fie reduse cu 20%.

Emisiile gazelor cu efect de seră sunt în centrul atenţiei în întreaga lume, şi pentru toată lumea a sosit timpul să ia măsuri privind economisirea energiei în baza utilizării raţionale a tehnologiei pentru a asigura o eficienţă energetică activă.

La nivel european a fost introdusă directiva privind eficienţa energetică a clădirilor. Aceasta necesită atribuirea tuturor clădirilor (inclusiv celor rezidenţiale) unui rating energetic, similar cu cel utilizat în prezent pentru tehnica casnică, şi plasarea informaţiilor în locuri publice sau (clădiri rezidenţiale) în documentaţia privind clădirea. Guvernele din unele ţări ale UE speră că această lege va contribui la reducerea consumului energiei cu o medie de 25%.

Indiferent de efectul modificărilor legislative, cel mai mare impact asupra companiilor, îl are, probabil, creşterea bruscă a costurilor de energie. În timpul perioadei din februarie 2005 până în februarie 2006, creşterea preţurilor angro pentru energia electrică şi gaze, în unele ţări, a fost aproximativ 74% - numai în luna ianuarie 2008, preţul la energie în Marea Britanie a crescut cu 27%. Acest lucru creează o mare problemă pentru mediul de afaceri, care se confruntă cu scăderea rentabilităţii şi va fi obligat să ia profituri mai mici sau să introducă costuri mai mari în preţurile produselor şi serviciilor lor, riscând astfel să piardă din competitivitate.

Economiile pot fi uşor atinse la generarea, distribuirea şi utilizarea energiei electrice, precum şi la aplicarea rezonabilă a energiei electrice pentru a creşte eficienţa utilizării altor forme de energie.

Pe scurt, nu există nici un motiv care ar împiedica economia activă a energiei electrice şi a altor forme de energie – este necesară doar înţelegea importanţei problemei şi dorinţa de a face ceva pentru a remedia situaţia.

Conform celor mai recente pronosticuri ale Enerdata (mai 2007), consumul energiei în lume va creşte până în 2020 la 30%. Se estimează că consumul electricităţii în 2005 a fost de 18140 TWh, cu 67% din cantitatea produsă de centralele electrice care utilizează cărbune, petrol şi gaz.

Este evident că, dacă nu se vor lua măsuri pentru a economisi energia, consumul ei în deceniile următoare va creşte. Acest lucru este valabil mai ales pentru ţările din lumea a treia şi economiile în curs de dezvoltare, unde se foloseşte tot mai multe echipamente electrice noi, şi o mare parte din populaţie din anumite regiuni, anterior lipsită de surse de aprovizionare, treptat primeşte acces la ele.

Majorităţii oamenilor le este greu să se imagineze viaţa fără electricitate, dar asta nu înseamnă că consumul ei nu poate fi controlat cu ajutorul tehnologiilor de economisire activă a energiei. De fapt, în absenţa unui angajament puternic pentru utilizarea măsurilor active de economisire guvernele vor fi nevoiţi să recurgă la măsuri legislative pentru a face posibilă îndeplinirea sarcinilor din Protocolul de la Kyoto.