MOLDOVENII.MD

Cum s-au stabilit orășenii la țară (+Foto)

Alexandra Loginova locuiește împreună cu familia de câțiva ani într-un sat mic. Merge în centrul regional pentru muncă și cumpărături, iar restul timpului îl petrece într-o casă mare de la țară: împreună cu soțul își amenajează locuința și se ocupă de gospodărie. De ce s-a mutat familia la țară și ce le place la viața în afara orașului:

În 2012, după nuntă, problema locuinței a devenit foarte acută pentru noi. La început voiam să cumpărăm un apartament, dar atunci nu ni-l permiteam. Tatăl meu ne-a propus o idee: să cumpărăm un teren și să ne construim singuri casa. Cu atât mai mult cu cât soțul și socrul sunt constructori.

Ideea ne-a plăcut și am început să căutăm un teren în suburbii. Până atunci nu locuiserăm niciodată în afara orașului: atât eu, cât și soțul ne-am născut și am trăit toată viața în Vologda. Dar nu ne-a fost greu să renunțăm la viața urbană.

Principalele criterii erau apropierea de oraș și atmosfera rurală. În cartierele de case din jurul Vologda nu ne plăcea câmpul deschis fără infrastructură și numărul mare de construcții. Presupuneam că va fi zgomot, aglomerație și nesiguranță pentru copii. În sate ne atrăgeau liniștea, calmul, peisajele frumoase, vegetația bogată și posibilitatea ca cei mici să se joace în siguranță.

Pajiști și râu
Nu am căutat mult terenul potrivit. La a cincea sau a șasea vizionare am ajuns într-un sat aflat la câțiva kilometri de oraș și am înțeles — vrem să trăim aici. Un câmp imens de grâu auriu în care apune soarele, o pădure în apropiere și 18 ari de teren. În 2012, terenul costa 350 000 de ruble. Aveam atunci câte 23 de ani și nu aveam economii, așa că am luat un credit. La început credeam că în doi ani vom construi casa și ne vom muta.

Dar construcția mergea greu, iar banii câștigați se duceau pe trai și pe credit. Abia în 2015 am făcut un pas înainte: am săpat o fântână. În 2016, cu ajutorul taților noștri, am turnat fundația. Apoi totul s-a oprit din nou și aproape ne-am pierdut speranța. La un moment dat, soțului i s-a propus un loc de muncă în Sankt Petersburg și am vrut să vindem totul și să plecăm. Dar ne-am răzgândit. Am mers la mare și, cu forțe noi, am reluat construcția casei.

Finisarea casei
În timp ce casa era în construcție, locuiam în apartamentul părinților soțului (Foto din arhiva Alexandrei Loginova).

Cum am construit casa
— În 2017 am luat un credit pentru construcție. Era una dintre primele ipoteci de acest tip din orașul nostru. Suma nu era mare — 1 370 000 de ruble, dar a fost suficientă pentru a ridica structura casei. Pentru restul nu au mai ajuns banii. Am achitat creditul în trei ani.

Cea mai mare parte a casei am construit-o singuri, cu ajutorul părinților și prietenilor. Meșteri am chemat doar pentru sobă, sistemul de încălzire, instalațiile sanitare, finisarea pereților și montarea plăcilor.

Casa are aproape 150 m². Au fost multe dificultăți. De exemplu, la ridicarea pereților nu au mai fost disponibile blocuri, așa că am redus mansarda. Proiectul era tipic, dar l-am modificat: am adăugat o sobă rusească, am mărit spațiul pentru scară și am micșorat dormitorul de la parter.

Ne-am mutat la sfârșitul lui decembrie 2020, cu câteva zile înainte de Anul Nou. Casa nu era complet finisată. Așteptam al treilea copil și ne grăbeam să terminăm cât mai mult. Nu aveam paturi, dormeam pe saltele pe podea. Dar aveam o bucătărie frumoasă și o masă mare făcută de soț.

Mi se pare că a construi o casă este posibil pentru orice familie. La început nu credeam că vom reuși. Dar am citit povestea unui tânăr în scaun rulant care își construia casa cu părinții. Asta mi-a schimbat perspectiva: dacă ai un scop clar, poți reuși orice.

Infrastructura satului
— Deși satul este aproape de oraș, avem doar electricitate. În viitor se planifică gazificarea. Încălzirea este electrică, cu pardoseală încălzită, plus o sobă. O folosim iarna sau în perioadele reci.

Drumul și accesul
La început nu exista drum practicabil. Toamna și primăvara mergeam prin noroi până la genunchi. Am început să aducem materiale pentru drum pe cont propriu, iar ulterior administrația ne-a ajutat.

În sat există un loc de joacă construit prin proiectul „Bugetul participativ”.

Muncă și studii
— Majoritatea locuitorilor lucrează în oraș. Noi ajungem acolo în 20–30 de minute. Copiii merg la școală în satul vecin cu autobuzul școlar gratuit.

Cheltuieli
— Iarna plătim mai mult pentru electricitate. Vara — aproximativ 2 000 de ruble, iarna până la 15 000. Lemnele costă aproximativ 12 000 pe an.

Apa o luăm din fântâni. Avem două — una tehnică și una potabilă. Canalizarea este o stație biologică.

Cheltuim mult pe combustibil, deoarece circulăm des. În general, viața la țară este mai scumpă, dar și familia a crescut.

Viața la țară
Casa necesită atenție constantă, dar oferă libertate, liniște și spațiu. Cultivăm legume, flori, avem curte și aer curat.

Nu ne mai gândim să ne întoarcem la oraș. Singurul minus este noroiul și întunericul din afara curții în sezonul rece.

Iulia Osokina