Dacă învățați să vă mirați - bătrînețea se anulează! - M. Kazinic.

"Vine la mine mama mea după moartea tatălui meu, nu o pot lăsa în Belarus cu o pensie de 100 de dolari la sat, mai ales acolo unde totul amintește de tata. O invit la Stockholm.

Primește permisiunea, vine la mine. După trei luni, i se oferă propriul apartament, deoarece se crede că nu poate depinde de nimeni, cu excepția statului, I se oferă propria pensie, medicină gratuită, electricitate gratuită, taxi gratuit, transport gratuit, totul!

Și în cele din urmă vine o hîrtie minunată. Pe hîrtie este scris: dacă doriți să obțineți o educație în școală pentru străini, cu scopul de a învăța limba suedeză, bine ați venit, vom începe în anumite date.

Mama: "Fiule, eu am 73 de ani, nu mă voi face de rușine?" Eu spun:" Mamă, tu ai fost întotdeauna minunată, și în această școală vei fi minunată"

Mama a venit la școală. Acolo erau bătrîni și bătrene la fel ca ea. Unii cu 10 ani mai în vîrstă, de 83 de ani, unii mai tineri — 67, copii, se poate spune. Și iată a fost create o clasă. Cu toate istoriile școlare și de clasă. Cu dragoste, cu scrisorele, cu sărbătorirea zilelor de naștere cu torte, cu călătorii în Suedia și totul gratuit, totul plătește statul.

Mama mea a murit la vîrsta de 97 de ani. Unul dintre prietenii ei a murit la 99, ca urmare a unei greșeli medicale, o altă prietena - la 103 ani. În ultimii ani, ei au scris și au publicat o carte comună, ei au mers în Spania, au zburat în Anglia, Israel, au acumulat impresii. Și iată un moment interesant. Trei sferturi dintre elevii din această clasă trăiesc.

La o anumită vîrstă, o persoană primește paradigma: viața e pe sfîrșite, în față e numai boală, întuneric și moarte. Nimeni nu are nevoie de gîndurile mele, de ideile, poeziile, muzica mea, sînt abandonat de toată lumea. Trebuie să supraviețuiesc.

Cînd omul merge la școală și scrie verbe neregulate pe genunchi, primește în creier informațiile: "Eu nu mă uit în întuneric, dar învăț limba suedeză, pentru a vorbi în ea, dar nu să mă bag în sicriu cu această limbă stupidă."

Omul nu este doar trup, este și suflet.

Cînd trupul este mai puternic decît sufletul, atunci noi doar supraviețuim. Cînd sufletul este mai puternic decît trupul, atunci el rîde de trup: "Cîți ani ai - 80 sau 90?”

Nici o vîrstă, eu învăț limba spaniolă. M-am îndrăgostit! De una foarte tinerică, de 65 de ani, trebuia să trăiesc pînă la 80 de ani și să mă îndrăgostesc cu adevărat. Am crezut că e dragoste, iar aceasta a fost prietenie.

Și aici începe miracolul. Odată ce vă reprogramați creierul, vi se anulează moartea. Se anulează bătrînețea. Încetați să mai îmbătrîniți.

Imediat ce veți începe să vă uimiți, veți întineri. Ce este bătrînețea? Este incapacitatea de vă mira.

Dacă nu te uiți la lume cu ochi albaștri de om uimit, dacă îți spui: "Totul s-a terminat, tot e în trecut, nimeni nu-mi va spune nimic nou, toți sînt proști, și tinerii nu sînt la fel, nici cei de vîrstă medie, nimeni nu este la fel", toate acestea este bătrînețea. Cînd spui că iarba era mai verde – aceasta este bătrînețea.

Trebuie să prelungim viața astfel, încît sufletul să primească mereu o sursă de alimentare de la o mare cultură, muzică. Pentru mulți, acest lucru va suna gol, deoarece mulți nu cunosc acest lucru. Și dacă o persoană descoperă brusc o muzică frumoasă a marilor compozitori, învață să asculte, să înțeleagă și să simtă, acest lucru își prelungește imediat viața.