De ce atenția dispersată nu este o problemă a copiilor, ci a părinților

Ne indignăm când vedem copii care nu lasă din mână telefonul sau tableta. Iar în același timp noi înșine verificăm pe ascuns e-mailul. Părinții moderni comunică cu copiii lor poate mai mult decât oricând în istoria parentingului (da!), însă această comunicare pierde din calitate. Fizic, mamele și tații sunt lângă copii, dar emoțional se află undeva departe.

Cercetările arată că, în prezent, mamele petrec mai mult timp și acordă mai multă atenție copiilor decât, de exemplu, în anii ’60 ai secolului trecut. Acest lucru este oarecum paradoxal, având în vedere că tot mai multe femei lucrează activ. Al doilea paradox este că numărul nu determină calitatea: implicarea emoțională a părinților scade. Care este problema? În parte, faptul că toți — atât copiii, cât și părinții — au devenit dependenți de smartphone-uri și alte gadgeturi.

În mod tradițional, se consideră că problema smartphone-urilor ține în primul rând de faptul că acestea ajung în mâinile copiilor. Astăzi, mulți preșcolari petrec mai mult de patru ore pe zi cu gadgeturile. Din 1970 până în prezent, vârsta medie la care copiii sunt expuși regulat la „ecrane” (de la televizoare la smartphone-uri) a scăzut de la 4 ani la 4 luni.

Analizând riscurile, specialiștii ajung la concluzia că timpul petrecut de copii cu gadgeturile este „luat” din timpul necesar pentru a explora lumea din jur, oamenii și relațiile.

Cu toate acestea, în discuțiile despre timpul petrecut de copii pe dispozitive, se acordă prea puțină atenție părinților înșiși. Specialiștii în dezvoltarea timpurie susțin că utilizarea zilnică a smartphone-urilor afectează serios interacțiunea emoțională dintre părinți și copii din cauza „atenției întrerupte prelungite”. Cu alte cuvinte, în loc de empatie și acceptare, părinții comunică într-un mod fragmentat și superficial.

Pediatrii afirmă că în dezvoltarea copilului un rol esențial îl are stilul de comunicare emoțional și receptiv al părinților: intonația, coerența și continuitatea dialogului. Smartphone-urile afectează tocmai acest model. Profesoara de la Universitatea Temple, Katy Hirsh-Pasek, subliniază că micuții nu pot percepe eficient informația dacă părinții întrerup constant conversația pentru a verifica rețelele sociale sau știrile.

Hirsh-Pasek a organizat un experiment în care mamele trebuiau să învețe copiii câteva cuvinte. Participantele au primit telefoane mobile care sunau în timpul activității. De fiecare dată când mamele răspundeau la apel, copiii nu reușeau să memoreze cuvântul. În schimb, atunci când apelurile erau ignorate, copiii învățau cu ușurință.

Un alt experiment a implicat bebeluși de nouă luni, care au fost învățați timp de câteva ore să distingă particularitățile fonetice ale limbii chineze. Copiii care au interacționat direct cu un profesor au reușit, în timp ce cei care au primit informația prin video nu au avut același rezultat.

Nevoile adulților și ale copiilor — și cu atât mai mult dorințele lor — sunt greu de echilibrat. Este naiv să credem că micuții trebuie să fie permanent centrul atenției părinților. Adulții au oferit dintotdeauna copiilor ocazia de a se distra singuri: îi puneau în țarc sau îi lăsau cu o cutie de jucării. Este normal și chiar necesar să ne mai distragem atenția, dar asta nu înseamnă să ignorăm copilul în timpul comunicării.

Pentru mulți părinți, mesajele din telefon devin mai importante decât copilul. Dependența de smartphone îi face irascibili: dacă micuțul îi întrerupe, se enervează, deși copilul cere doar atenția care i se cuvine. Astfel apar și acuzațiile că cei mici ar manipula. În realitate, ceea ce adulții percep ca manipulare este adesea doar o încercare disperată de a obține atenție.

Aceasta este, probabil, una dintre cele mai nefavorabile forme de educație: părinții sunt prezenți fizic, dar absenți emoțional. Tendința este amplificată și de sistemele moderne de dezvoltare timpurie, unde copiii sunt „îndopați” cu informații fără o interacțiune autentică între educator și grup.

Totuși, consecințele negative pot fi evitate. În timpul jocului sau al învățării, este suficient să puneți telefonul pe modul silențios, să-l lăsați deoparte și să vă concentrați complet asupra copilului. Acest lucru este benefic și pentru adulți înșiși.

Prea des încercăm să demonstrăm că putem fi disponibili pentru toți, mereu. Că putem face totul simultan — să răspundem la mesaje și să comandăm lucruri online. În realitate, nu devenim mai eficienți, ci ne trezim prinși într-o centrifugă digitală nesfârșită, epuizați.

Natasha Astafieva