De ce casele în Islanda erau îngropate în pămînt? Care este secretul arhitecturii antice? (+Foto)
Locuitorii Europei de Nord încă în secolul 9 s-au învățat să construiască asemenea „bordeie”. Totodată, această practică de construcții s-a păstrat în Islanda pînă la mijlocul sec. XX. Practic, toată populația țării trăia în asemenea căsuțe cu acoperiș verde. Dar astăzi casele cu iarbă au devenit un monument arhitectural.
Satul Hof este renumit pentru biserica cu acoperiș de gazon construită aici în 1884. A fost aproape ultima dintre aceste clădiri - în țară au mai rămas doar 6 din ele. Biserica primește și astăzi enoriașii, deși este un exponat de "muzeu".
Ca și toate „bordeiele” analogice, o asemenea clădire era sculptată în piatră, asta o proteja de clima dură a Islandei. Deasupra erau instalate plăci din piatră, care erau izolate cu iarbă. Acoperișul, de regulă, era din două niveluri cu un spațiu pentru pod. Poate, aici se dezvolta un alt tip de construcție, dar pe atunci nu existau tehnologii, care ar permite o altfel de construcție. Țara nu este bogată în materiale – pădurile erau aproape inexistente, iar piatra era potrivită doar pentru podele și pereți. E curios faptul că pereții în interior erau acoperiți cu lemn de import sau cu lemnul adus la mal de apă. În exterior, din lemn era în special fațada. Casele nu arătau prea frumos, dar erau solide, calde și sigure. Solul era adus vara, iar pietrele și lemnul – vara și toamna. Uneori, pămîntul cu iarbă era băgat în crăpăturile din pereți pentru a le izola, iar uneori casele erau acoperite în întregime de verdeață.
Treptat, casele concreșteau în pămînt, contopindu-se cu landșaftul din împrejur. Pe acoperișuri pășteau oile, iar uneori și vacile.
Dar interesul față de asemenea construcții scade treptat – în țară au rămas doar cîțiva meșteri, care cunosc meseria construcției unor asemenea case.
În prezent, cu iarbă sînt acoperite doar casele pregătite special pentru turiști, construite din cele mai obișnuite materiale.
Источник: rodovid.me
155