De ce oamenii de ştiinţă mint că omul primul a creat pe Pământ civilizaţia raţională? (Partea III)

Pe o navă romană scufundată în Marea Egee, în 1901 a fost descoperit un artefact de calcul mecanic, al cărui vârsta se estimează la 2000 de ani. Oamenii de ştiinţă au reușit să restabilească imaginea originală a mecanismului şi presupun că acesta a fost utilizat pentru calculele astronomice complexe.

Mecanismul era compus dintr-un număr mare de roate dinţate de bronz, încorporate într-un cadru de lemn pe care au fost situate cadrane cu ace și a fost folosit pentru calculele matematice. Alte dispozitive de aceasta complexitate nu sunt cunoscute în cultura elenistică.

Treapta diferențială folosită în mecanism, a fost inventată în sec al XVI-lea, iar dimensiunea redusă a unor părți este comparabilă doar cu realizările ceasornicarilor din sec XVIII. Dimensiunile aproximative ale mecanismului asamblat sunt de 33x18x10 cm.

Problema constă în faptul că în perioada când acest mecanism a fost inventat, legile de gravitație și de mișcare a corpurilor cerești încă nu au fost descoperite. Cu alte cuvinte, mecanismul de la Antikythera are funcţii pe care nici-un om obişnuit din acele timpuri nu le-ar înțelege și nici un scop de epocă (ca de exemplu, navigația navelor) nu poate explica funcţiunile şi setările pe care le are acest dispozitiv.

Sferele de piatră din Costa Rica, sunt bile preistorice din piatră (petrosfere), nu mai puțin de trei sute, care au rămas în delta râului Dikvis, Peninsula Nicoya și Insula Cano lângă coasta Pacificului din Costa Rica.

Ele sunt realizate din gabbro, calcar sau gresie. Dimensiunile lor în diametru variază de la un inc până la doi metri, cele mai mari cîntăresc 16 tone.

Primele bile au fost descoperite în 1930 de lucrătorii United Fruit Company, la curăţarea terenurilor pentru plantațiile de banane. Ţinînd cont de credinţa locală conform căreia în interiorul pietrei a fost ascuns aur, lucrătorii le-au găurit și le-au despicat în părţi.

Menirea și circumstanțele de creare a petrosferelor reprezintă un mister pentru oamenii de ştiinţă.

Se consideră că această carte misterioasă a fost scrisă cu aproximativ 500 de ani în urmă de către un autor necunoscut într-o limbă necunoscută, folosind un alfabet necunoscut. S-a încercat de mai multe ori să se explice manuscrisul lui Voynich, așa cum acesta este cunoscut în cercurile științifice, dar pînă acum, fără nici-un succes.

În prezent, manuscrisul este păstrat în Biblioteca Cărţilor Rare Bayneke Yale. Cartea are 240 de pagini de pergament subţire. Pe copertă nu există inscripții sau desene. Dimensiunile paginii: 15 - 23 cm, grosimea cărţii este mai mică de 3 cm, textul este scris cu o pană de pasăre, tot cu această pană sunt făcute ilustrațiile, pictate prost cu cerneluri colorate.

În carte sunt mai mult de 170 000 de caractere, de obicei, separate printr-un spațiu îngust. Cele mai multe semne sunt scrise de una sau două mișcări simple ale penei. Alfabetul conţine nu mai mult de 30 de litere. Excepție fac câteva caractere speciale, fiecare dintre care apare în carte de 1-2 ori.

La început, oamenii de ştiinţă au descoperit nişte înregistrări, datate de sec XVIII privind o descoperire extraordinară de două sute de lespezi de piatră albă, în apropierea localităţii Handar. Din 200 s-a reușit să re-găsească în vremea noastră doar una. Placa cântărește aproximativ o tonă şi este de o dimensiune de 148 x 106 cm și de o înălțime de 16 cm.

Pe suprafața ei, în procesul de examinare au fost găsite rămășițe fosilizate de două cochilii. Una dintre ele a murit cu 500 milioane de ani în urmă. De asemenea, s-a constatat că suprafața plăcii a fost prelucrată într-un mod mecanic cu utilizarea metodelor high-tech, necunoscute civilizației moderne și este acoperită cu două straturi artificiale.

Pe placă este desenată o hartă a reliefului de Başckiria, mai precis a locului pe care această republică a fost situată cu milioane de ani în urmă. Harta putea fi realizată, doar avînd imagini din spațiu.

În 1924 o expediţie a unui arheolog britanic, celebru și explorator F.Albert Mitchell-Hedges, a început lucrările de examinare a orașului antic Maya, în junglele tropicale din Peninsula Yucatan. Trei ani au trecut și în una din expediţii, Mitchell-Hedges, a luat-o şi pe fiica Anna.

În aprilie 1927, în ziua sa de naștere, Anna de 17 ani a găsit sub rămăşiţele unui vechi altar un obiect uimitor. Acesta a fost un craniu uman, făcut din cuarț transparent lustruit de o dimensiune naturală. Greutatea lui a fost de 5,13 kg, având dimensiunile foarte solide - 124 mm lățime, 147 mm înălțime și 197 mm lungime.

Tehnologiile moderne nu permit de a face un astfel de craniu din cuarţ – material, destul de rezistent și capricios.


Obiectele prezentate sunt doar o mică parte din faptele care ar putea furniza dovezi de prezenţa noastră secundară pe planetă. Celelalte civilizaţii au dispărut de pe faţa planetei aproape fără urmă. Tot aşa ne vom duce şi noi?

Sursa: opupel.livejournal.com